Recenzie și ciatate: Angela Corrbet- Eternal starling (Emblem of eternity volumul 1)

by Unknown 28.11.14 0 comentarii Cărți Citate citate emblem of eternity de angela corrbet emblem of eternity volumul 1 recenzie emblem of eternity Recenzii

''El a venit mai aproape de mine. Şi-a întins braţele şi m-a tras spre el. Umerii mei erau prinşi în îmbrăţişare, în timp ce tot trupul meu era lipit de pieptul său. A zâmbit timid, iar pe faţă i se citea fericirea. Şi-a apropiat buzele de gâtul meu, în timp ce îmi şopti la ureche:Nu ai idee cât timp am aşteptat acest sărut.

Descriere:        

„Dragostea este simbolul eternităţii. Ea anulează orice noţiune a timpului, şterge orice amintire a unui început, orice teamă de  sfârşit.” – Madame de Staël

O dragoste atât de puternică, încât nici eternitatea nu-i poate despărţi

Evie Starling a dus o viaţă relativ lipsită de evenimente, ieşind cu prietenii, pălăvrăgind despre băieţi şi conducându-şi Mustangul din 1966. Totul se schimbă atunci când se mută în Gunnison, Colorado, pentru a merge la colegiu şi când cunoaşte doi bărbaţi misterioşi.

Timp de secole întregi, Alex Night şi Emil Stone tânjiseră după Evie – dar fiecare dintre ei are propriile sale motive pentru a-şi dori să fie cu ea.  Când amândoi susţin că reprezintă sufletul ei pereche şi îi vorbesc despre un trecut incredibil, Evie află că este cu totul alta decât cea care credea că este. 

Curând, Evie se trezeşte în mijlocul unei bătălii seculare dintre Societatea Amarantină – protectorii de suflete – şi Rezistenţa Daevos – distrugătorii de suflete. Cu un trecut pe care nu şi-l înţelege şi un viitor plin de primejdii, Evie trebuie să decidă în cine poate avea încredere.  Dar Alex şi Emil nu sunt singurii care o doresc pe Evie, iar sufletul ei va ajunge miza într-o luptă eternă, dusă pe viaţă şi pe moarte.

„Eternal Starling vă va emoţiona, purtându-vă printr-un periplu de pericole, conspiraţii şi o dragoste cu adevărat eternă.”  – Aprilynne Pike

„Un debut uluitor, având în prim-plan o eroină puternică, după care vor tânji toţi tinerii cititori, şi doi eroi romantici, după care toate fetele vor fi leşinate.” – Jennifer Murgia

„Eternal Starling este o superbă poveste de dragoste. Paginile ei sunt pline de o mitologie unică, o iubire fascinantă şi doi bărbaţi după care veţi fi înnebunite. Mă bucur că nu sunt eu Evie, pentru că n-aş putea să aleg între ei!” – Lani Woodland

(ed. Leda)

Recenzie:

Prima dată am auzit despre această carte pe unul dintre blogurile urmărite de mine-Walking on letters, cele două fete care se ocupă de blog ducând o adevărată ''campanie'' de promovare a cărţii cu ceva timp în urmă, motiv pentru care noi cititorii înrăiţi nu putem decât să le mulţumim pentru efort.

          
Eternal Starling este genul acela de carte în care dragostea adevărată este centrul existenţei umane, în care sufletele pereche reuşesc să treacă peste orice atât timp cât sunt împreună, iar secretele şi misterele se îmbină cu sentimentele puternice expunând în faţa cititorului cele mai profunde părţi ale personajelor.

        
Evangeline Starling pe scurt Evie este o proastpătă studentă a unei facultăţi din Gunninson-Colorado. Mutarea în Gunison împreună cu cea mai bună prietenă a ei Jasmine, deschide un nou capitol în viaţa ei, unul lipsit de permanenta supraveghere a unei familii mult prea protectoare. Este independentă, cu un simţ al umorului uşor acid şi cu un bagaj bogat în sarcasm eroina intră imediat în graţiile cititorilor care se îndragostesc imediat de ea. Este acel gen de personaj feminin care dincolo de inteligenţă şi frumuseţe are şi o parte masculină care este oricând gata să repare un Mustang.

         
Evie ajunge să-şi cunoască prima dragoste din pură întâmplare, stereotip siropos întâlnit în mai toate cărţile de dragoste, dar care ne produce un sentiment plăcut şi ne îndeamnă să citim mai departe pentru a cunoaşte viaţa personajelor pe care ajunge să le îndrăgim. Un tip misterios, chipeş şi galant îi sare în ajutor atunci când aceasta se pierde în munţi în timpul obişnuitelor drumeţii pe care le face, iar restul vine de la sine.

          
''Frumosul cavaler'' pe numele lui Alexander Night-Alex este întruchiparea şarmului, inteligenţei şi de ce nu chiar a perfecţiunii fiind sensibil şi carismatic în acelaşi timp. Este misterios, genul de băiat conştient de frumuseţea şi calităţile pe care le are, superioare celorlalţi tipi de vârsta lui, însă suficient de sincer încât să-şi arate sentimentele adevărate în faţa lui Evie şi să lupte pentru dragostea ei. Pare iubitul perfect, cel mai bun lucru din viaţa lui Evie, un vis care pare prea frumos ca să fie real.

            
Curând perfecţiunea relaţiei lor devine tot mai cenuşie, iar Evie se simte din ce în ce mai presată de ea. Săruturile lor îi provoacă un sentiment de vinovăţie urmat de o flacără fierbinte născută din semnul ei în formă de orhidee de pe spate. Începe să aibă viziuni cu doi tineri, iar comportamentul bizar al lui Alex îi pune semne de întrebare şi îi dă de înţeles că el ştie mult mai multe despre ea decât ar vrea el să recunoască. Toate astea ajung să îi zdrobească treptat încrederea în sine, mai ales când Alex îi spune că este sufletul ei pereche, adevăratul ei suflet pereche şi că din cauza asta trebuie să se despartă de ea, iar mai apoi pleacă.

''L-am privit iritată.

-Şi care e problema? Mie îmi place să conduc cu viteză. Nimeni nu este rănit în acest proces.

-Nu încă, mi-a ruspuns el. Reproşul şi nemulţumirea erau clare în tonul său.

-Cine te crezi? Tatăl meu?

El mă privi, uşor încruntat. I se cite pe faţă ideea că eu exagerez.

-Îmi doresc să te menţin în viaţă pentru un timp. Atâta tot.''

Când credea că dragostea a luat un bilet dus departe de ea, un alt baiat îşi face apariţia în viaţa ei, unul pe măsura lui Alex, dar care este total diferit de acesta.

           
Emil Stone acel gen de băiat care poate fi uşor catalogat ca fiind rău, se strecoară şi el în inima lui Evie ajungând să o cucerească prin sarcasmul şi carisma sa. Imediat ce mirajul fericirii îşi face apariţia, Alex apare din nou în viaţa ei având pretenţia de la Evie de a-l evita pe Emil, lucru pe care aceasta nu îl face.

           
Pentru a o determina să îl asculte îi spune adevărata poveste a lumii, cea dincolo de cunoştinţele ştiinţifice sau religioase cunoscute de ea.  Lumea în care trăim, în care trăiesc personajele, a fost făcută de un grup de zeiţe ca să spun aşa împreună cu sufletele lor pereche. Zeiţele posedau o putere nemărginită, lucru care le-a permis să creeze acele complemente divine-fiinţe cere li se potrivesc din toate punctele de vedere. Aceste complemente divine erau trimise pe pământ în trupurile bebeluşilor nenăscuţi pentru a  se putea dezvolta şi maturiza, sufletele preche căutându-se unele pe altele în tot timul existenţei lor terestre. După moartea trupurilor, sufletele sunt obligate să reînceapă procesul şi tot aşa până la sfârşătul timpului. Zeiţele au fost furioase când au aflat că sufletele create pentru ele se îndragostesc unele de altele aşa că au hotărât să încerce să le separe. Sufletele s-au unit pentru pragostea lor într-o ''societate secretă'' din care face parte şi Alex, fiind păzitorul  lui Evie.

            
Cartea este foarte frumoasă, chiar dacă la început dă senzaţia unui roman excesiv de siropos care duce dragostea la limitele ridicolului. Legenda creată cu atâta minuţiozitate de autoare ne trimite într-o aventură captivantă care se regăseşte dincolo de timp, într-un spaţiu mort, necunoscut muritorilor. Toate detaliile pe care le întâlnim de-a lungul lecturii fac ca Eternal Starling să devină una dintre cărţile noastre preferate, cel puţin eu asta am păţit ca să zic aşa.
              
Dacă povestea în sine nu vă convinge să citiţi cartea poate atunci vă fac personajele o impresie mai bună. Alex, Evie şi Emil sunt plini de calităţi şi defecte, fiecare regăsindu-se în ele şi definindu-se prin ele.

''-Sau poţi să-mi spui Evie, din moment ce ăsta e numele meu.

-Nope. Dulceaţă e drăgălaş, ca şi tine.

Minunat. Acum eram drăgălaşă. Bebeluşii, căţeluşii şi pisoiaşii sunt drăgălaşi.

Drăgălaşă nu era ce voiam eu să creadă Alex despre mine.

-Am fost numită în multe feluri, dar nu cred că drăgălaşă a fost vreodată unul dintre ele.

Colţul gurii i s-a ridicat.

-Atunci eu sunt primul...a luat o pauză intenţionat, care îţi spune aşa, mă refer.

Faţa mea s-a îmbujorat instant. Rânjetul lui a trecut de la unul ştrengar la unul amuzat în timp ce şi-a luat sticla de apă.''