Recenzie și citate: De veghe în lanul de secară/ The catcher in the rye

by Unknown 21.1.15 0 comentarii citate de veghe in lanul de secara citate the catcher in the rye featured holden cauldfield recenzie de veghe in lanul de secara The catcher in the rye

” Cam tot ce ştiu e că mi-e dor de cei de care v-am povestit. Nu spuneţi nimănui nimic, niciodată. Dacă o faceţi, o să înceapă să vă fie dor de toţi.”

Descriere:

Romanul publicat in 1951 i-a adus autorului un renume universal. Putine carti din literatura secolului trecut s-au bucurat de o asemenea atentie, atit din partea criticii, cit si, cu mult mai important, din partea publicului. Scris la persoana I, din perspectiva unui pusti de 17 ani, „De veghe in lanul de secara” a devenit emblematic pentru toti adolescentii revoltati de ipocrizia lumii adultilor.

Holden Cauldfield – personaj din aceeasi categorie cu Huckleberry Finn – lupta pentru propria identitate intr-o lume care depersonalizeaza, uniformizeaza, distruge inocenta specifica fiintei umane. Armele sale sint simple: o sinceritate debordanta, dublata de un extraordinar simt al umorului, de la prima si pina la ultima pagina a cartii.

Recenzie:

”De veghe în lanul de secară” sau ”The catcher in the rye” prezintă povestea unui adolescent rebel, Holden Caulfield care fusese exmatriculat din trei școli, iar acum la ultima dintre ele , este corigent la patru dintre cele trei materii pe care le studiase. Tânărul Holden este adolescentul tipar care încearcă să se regăsescă pe sine, într-o lume aparent nouă pentru simțurile noi oferite de o altă etapă a vieții, adolescența. Astfel povestea se rotește în jurul ultimelor zile de școală înaintea vacanței de Crăciun.

Holden provine dintr-o familie destul de bogată, având o soră mai mică pe nume Phoebe și
un frate mai mare pe care îl admiră și căruia îi citește cu plăcere lucrările, D.B., un scriitor. Deși el este înconjurat de prieteni, el rămâne totuși ”singur în mulțime”, fiind une neadaptat, un neînțeles al societății.

”Mereu spun –încântat de cunoștință-unor persoane pe care nu sunt deloc bucuros să le cunosc. Dar dacă vrei să supraviețuiești, trebuie, totuși, să spui lucrurile astea."

Povestea începe cu vizionarea unui meci de fotbal de către băiat, el fiind separat de restul grupului, datorită faptului că pierduse floretele echipei de scrimă a școlii. Atitudinea băiatului cu privire la orice este relaxată, fără griji, chiar pierderea floretelor îl macină pentru puțin timp, iar mai apoi gândul îi zboară în altă parte.

În urma unei scrisori primite de la profesorul său de istorie, domnul Spencer, un provesor de istorie senil care nu era capabil să țină mai nimic în mâni fără să-l scape, Holden merge să îl viziteze și să-și i-a la revedere de la acesta. Holden este cu adevărat iritat când profesorul său îi reamintește permanent de lucrarea lui dezastruoasă de la istorie și de faptul că nu avea de ales decât să-l lase corigent.

Terminând discuția cu bătrânul domn Spencer, despre care tânărul are o părere destul de bună, deși nu ține să o afișeze, se întoarce la Pencey Prep unde are un conflict cu un coleg care se lasă cu bătaie în urma discuției pe seama unei fete aparent obișnuite. Jane Gallagher este o fată nici frumoasă, nici urâtă cu care Holden ieșise odată și de care se îndrăgostise.

După acest incident care îi dă de gândit lui Holden, băiatul își schimbă planurile și pleacă la New York, unde decide să-și petreacă un timp să-și pună ordine în gânduri și deabea mai apoi să se întoarcă acasă. El știe că atunci când se va întoarce va da fața în fața cu părinții cărora va trebui să le explice de ce băiatul lor este exmatriculat pentru a treia oară, lucru care îi întărește decizia de a pleca la New York.

„Printre alte lucruri, o să îţi dai seama că nu eşti prima persoană care a fost vreodată nesigură sau speriată de comportamentul uman. Nu eşti sub nicio formă singurul care trece prin acele situaţii. O mulţime de oameni au fost în egală măsură tulburaţi din punct de vedere moral şi spiritual cum eşti tu acum. Din fericire, unii deţin recorduri ale acestor stări.“

Cartea în sine prezintă doar două zile. Zile în care timpul pentru Holden se modifică în funcție de el și de voința lui de a retrăi trecutul, inclusiv amintirile cu fratele său mai mic Allie care murise de leucemie. Timpul este bine structurat, iar în momentele sale de respiro, Holden retrăiește trecutul, amintindu-și în mare parte momente semnificative din viață de cel mai multe ori legate de cei trei frați ai săi.

Trecând peste amintirile care îl înmoaie pe băiat, Holden este un adolescent cu probleme de atitudine, crize sufletești provocate în mare parte de vârstă și de faptul că nu este înțeles și de care el nu reușește să se detașeze.