„Katherine I a fost fiica meditatorului meu, Krazy Keith
şi, într-o seară la mine acasă, mi-a cerut să fiu prietenul ei, şi eu am
acceptat, iar apoi, după două minute şi treizeci de secunde, mi-a dat papucii,
ceea ce la început a părut amuzant, dar acum, privind în urmă, e
posibil ca acele două minute şi treizeci de secunde să fi fost cea mai
importantă perioadă din viaţa mea."
Descriere:
K-5 spunea că băieţii sunt bădărani.
K-10
voia doar o relaţie de prietenie.
K-18
i-a dat papucii într-un e-mail.
K-19 i-a frânt inima.
Colin,
un „fost copil-minune" pasionat de anagrame, pleacă împreună cu
prietenul său Hassan într-o călătorie departe de casă pentru a-şi uita
toate dezamăgirile în dragoste. Cu 10 000 de dolari în buzunar şi un
mistreţ pe urmele sale, Colin vrea să demonstreze Teorema Fundamentală a
Previzibilităţii Katherinelor care, speră el, va prezice viitorul tuturor
relaţiilor. Iubirea, prietenia şi umorul sunt ingredientele picante ale acestui
roman spumos, ingenios construit, despre cum te poţi reinventa.
Imaginaţi-vă
o sală de operaţii la începutul unei intervenţii dificile, dar îndelung
pregătite, şi veţi găsi ceva din atmosfera cărţii lui John Green: atenţia la
detalii, precizia stilului, acuitatea observaţiilor. -- New York Times
Book Review
După Căutând-o
pe Alaska, romanul cu care a câştigat Michael L. Printz Award, John Green
vine cu o nouă poveste subtilă şi inteligent scrisă. Umorul nebun emană de
pretutindeni, de la discuţiile între adolescenţi la observaţiile erudite.
-- teenreads.com
“You matter as much as the
things that matter to you. And I got so backwards trying to matter to him. All
this time, there were real things to care about: real, good people who care
about me, and this place. It's so easy to get stuck. You just get caught in
being something, being special or cool or whatever, to the point where you
don't even know why you need it; you just think you do.”
Recenzie:
”De 19 ori Katherine” face parte din cateoria John Green, adică stilul
acela lejer de la care nu prea ai mari așteptări la început, dar care te atrage
treptat spre subiect deși nu este unul prea complex, iar acțiunea este și ea
redusă. Singura parte ”complexă” ca să îi spunem așa este personajul principal
Colin Singleton.
Colin Singleton este un baiat cu acel aer tocilăresc, pasiunile sale
fiind reprezentate de anagrame, limbi străine, cărți și tot felul de date
științifice ignorate de altfel de majritatea adolescenților. Deja personajele
masculine ale lui John Green au un
tipar, adică protagonistul este inadaptatul, fiind neînțeles de către cei din
jur, până când întâlnește acea persoană care soate la iveală tot ce este mai
bun în el.
Unul dintre cele mai bizare lucruri legate de Colin nu este învățatul
excesiv, sau multitudinea de cunoștințe specifice unei minți de geniu, ci
faptul că de-a lungul timpului a avut 19 prietene și cred că nu trebuie să mai
menționez care a fost numele fiecăreia în parte.
O parte importantă din viața lui Colin este reprezentată de Hassan, un
tânăr arab și dolofan a cărui teamă permanentă de a nu păcătui este mereu
regăsită în paginile cărții. Acesta este cel mai bun prieten al lui Colin și de
asemenea și singurul, am menționat mai sus că toate personajele masculine lui
J. G. tind să semene între ele? Pe alocuri îl asemăn pe Colin cu protagonistul
din ”Căutând-o pe Alaska” și el un singuratic fără prieteni până la mutarea la
o nouă școală.
“And the
moral of the story is that you don't remember what happened. What you remember
becomes what happened. And the second moral of the story, if a story can have
multiple morals, is that Dumpers are not inherently worse than Dumpees -
breaking up isn't something that gets done to you; it's something that happens
with you.”
Cei doi prieteni plecă într-o călătorie pe durata vacanței de vară,
călătorie în care Colin trebuie să o uite pe Katherine, ultima Katherine cea
care îi frânsese inima cu adevărat. În călătoria lor, cei doi se stabiliesc la
proprietara unei fabrici numită Hollis care îi și angajează. Dovedindu-și din
nou aura de geniu, Colin ăși propune să inventeze o nouă teoremă matematică
care să îi păstreze numele de-a lungul timpului. Aici este partea interesantă,
deoarece autorul chiar a căutat și s-a documentat cu privire la diferite formule
matematice pentru cartea sa.
Comparativ cu ”Căutând-o pe Alaska” și ”Sub aceeași stea” consider că
”De 19 ori Katherine” este un pas înapoi. Nu mă înțelegeți greși este o carte
destul de reușită, dar consider că nu este la fel de profundă, sau serioasă ca
celelalte două, însă rămâne o lectură ușăară și plăcută. Totuși de admirat este
documentația autorului pe care o reamintesc din nou și să nu uităm de acele replici amuzante cu care acesta animă cartea.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu