Recenzie și citate: Ally Condie- Răspândiți (Legăminte #2)

by Unknown 14.4.15 0 comentarii Citate citate raspanditi recenzie raspanditi ally condie Recenzii

”Odată ce-ți dorești ceva, totul se schimbă. Acum vreau totul. Mai mult, și mai mult, și mai mult. Vreau să-mi aleg locul de muncă. Să mă căsătoresc cu cine doresc. Să mănânc plăcintă la micul dejun și să alerg pe o stradă adevărată, nu pe bandă. Să fug când vreau și să încetinesc când vreau. Să hotărăsc ce poezii am chef să citesc și ce cuvinte tânjesc să scriu. Vreau atât de multe lucruri. Atâtea, încât sunt ca o apă, un râu de dorințe în forma unei fete pe nume Cassia.”

Descriere:

În căutarea unui viitor care s-ar putea să nu existe şi obligată să decidă alături de cine vrea să trăiască, Cassia călătoreşte în Provinciile Exterioare, pe urmele lui Ky, – răpit de către Societate şi trimis la moarte sigură – doar ca să descopere că el a evadat, lăsând însă mai multe indicii.

Căutarea aceasta o face să pună la îndoială tot ce are mai scump chiar atunci când descoperă sclipirile unei alte vieţi dincolo de graniţă. Dar când Cassia este aproape sigură de viitorul ei alături de Ky, o invitaţie de a se alătura revoltei, o trădare neaşteptată şi o vizită-surpriză din partea lui Xander – care ar putea deţine cheia Rebeliunii şi a inimii Cassiei – schimbă din nou cursul jocului.

La marginea Societăţii, acolo unde răspântiile îngreunează drumul, nimic nu este aşa cum te-ai aştepta să fie. 

„Cea mai tare serie pentru adolescenți după Jocurile foamei.”      (Entertainment Weekly)

”Xander se apropie de mine. Ochii lui albaștri mă privesc fix, iar mâna lui atârnă lângă a mea. Închid ochii ca să nu mai văd durerea din privirea lui și să mă abțin să-mi răsucesc palma, împletindu-mi degetele cu ale lui, să mă aplec înainte și să ne sărutăm. Deschid ochii și mă uit iar la Xander.

- Am apărut și eu pe ecran, Cassia, spune el încet. Dar pe el ai ales să-l vezi.”

Recenzie:

Primul volum al seriei ne-a introdus într-o lume post-apocaliptică în care societatea controlează toate acțivitățile cetățenilor, ea fiind cea care le programează masa, sluja și sufletul pereche a da până și moartea. După ce Cassia vede o altă lume, dincolo de Societate și după ce toate convingerile ei sunt spulberate, această încearcă să pătrundă într-o altă lume, aceea pe care Ky i-a arătat-o, adevărata lume, în care poți gândi liber, poți face ce vrei, poți iubi pe cine vrei.  Spre deosebire de Jocurile foamei sau alte cărți dispotice, personajul principal, Cassia nu este o luptătoare bravă care zdrobește noua conducere și aduce pace în noul ținut. Ea se mulțumește prin a se elibera pe ea însăși și pe Ky băiatul misterios care aparet trebuia să-i fie pereche.

Acțiunea nu este una complexă, dar povestea în sine este una frumoasă, deși stilul autoare mi s-a părut la început destul de plictisitor, iar dacă ar fi animat mai mult evenimentele cred că ar fi reușit ceva ce să concureze cu Jocurile foamei, dar cartea în sine tot rămâne o lectură plăcută.

Când am citit primul volum, viața lui Ky a fost poate cel mai mare mister pe care mi-l doream să-l descopăr, felul cum au murit părinții lui, motivul pentru care aceștia au murit, și de ce el este considerat o anomalie, din moment ce părinții lui muriseră cu mult timp în urmă fără  să-i ofere posibilitatea băiatului de a continua ceva anume ce ar fi putut fi ilegal. Când în cele din urmă am aflat povestea lui, o adevărată dramă, comparativ cu viețile lipsite de culoare din noua Societate, parcă aș fi dorit să apară o carte suplimentară în care autoarea să descrie totul din persprectiva lui Ky. În unele părți a fost de condamnat, deoarece îi ascunde mult prea multe lucruri Cassiei, cu privire la revoltă cu privire la el însuși și la multe altele, iar poate dacă nu ar fi procedat așa, cartea ar fi avut o altă întorsătură, una mai dinamică.

Despre triungiul Xander-Cassia-Ky, ce pot să spun , ca și în primul volum nu există, deși sunt unele momente în care erpina se întreabă cum ar fi fost dacă Xander ar fi rămas cel de pe microcard. Xander este un personaj aproape absent, cu excepția vizitelor pe care i le face Cassiei, prezența lui este aproape neobservată.

„Toţi au ceva frumos. La început i-am remarcat lui Ky ochii – şi încă îi mai iubesc. Dar iubirea îți permite să priveşti, să priveşti şi iar să priveşti. Observi pielea de pe spatele mâinii, o răsucire a

capului, un mers anume. Când iubeşti pentru prima oară, te uiţi ca un orb şi vezi totul ca pe un întreg minunat, mult iubit, sau ca pe o frumoasă sumă a unor părţi frumoase. Dar când îl vezi pe cel pe care-l iubeşti alcătuit din bucăţi, din „de ce: –uri – „de ce merge aşa, de ce închide ochii aşa” -, nu poţi iubi şi acele părţi şi e o dragoste mai complicată, dar şi mai completă.„

Răspândiți este o carte interesantă, însă după părerea mea, primul volum îl întrece pe al doilea care pare o extensie de câteva capitole a primului. Da este interesantși se află o mulțime de lucruri din el, dar acțiunea este la un nivel minim, personajele sunt doar în stadiul de cercetare, iar relațiile dintre ei și legăturile formate nu se mai întâlesc aici. Totuși finalul animă toată cartea și ne lasă cu o promisiune că ultimul volum ne va ține în suspans.