Priveam cum el dispare inghitit de intuneric, iar in urmatorul moment m-am trezit incoltita de patru tipi imbracati in haine de camuflaj, urmarindu-ma prin padurea din spatele casei lui Zlatan. Mirosul de mucegai si pamant ud imi inunda narile.
Talpile tenesilor se adancesc din ce in ce mai mult in pamantul moale de sub picioarele mele. Cu greu reusesc sa imi misc picioarele unul dupa altul sprintand printre copaci incercand sa nu cad. Picioarele ajung sa se impleteasca intre ele iar plamanii imi cer cu disperare tot mai mult aer ceea ce este un adevarat confort pe care nu mi-l permit in momentul de fata.
Tipii astia ma urmaresc de mai bine de jumatate de ora, timp in care m-am cufundat tot mai mult in padure.Alerg cat ma tin picioarele de tare, poate chiar mai mult de atat tinand cont ca deja ma misc involuntar. Dorinta de a scapa din padure a devenit un fir de care sa ma leg cu disperare, pentru ca numai asa as avea sansa sa ma intorc in siguranta si sa scap de oaspetii mei nepoftiti.
Imi croiesc drum printre crengile copacilor si printre tufisuri simtind piscaturi pe pielea mult prea expusa. Ma intorc pentru o clipa sa vad cat de departe sau de aproape se afla moartea fata de mine, dar in locul celor patru barbati furiosi dau de altceva mult mai inspaimantator.Un val de aer rece ma izbeste imediat ce-mi intorc capul. La mai putin de zece pasi in urma mea, un trup inlemnit sta trantit la pamant. Dupa forma trupului pare a fi un barbat cam de 28 de ani maxim 30. Fata ii este sfartecata, pete mari de sange prelinganduse pe gat, iar mai apoi pe piept.In jurul lui o balta de sange inchegat se amesteca cu pamantul proaspat ud. Stomacul ameninta sa mi se reverse atat din cauza efortului cat si din cauza trupului desfigurat de la picioarele mele.
Bratul stang ii atarna neglijent intr-o fasa improvizata, alaturi pe pamant aflandu-se un cutit cu manerul usor ruginit ascuns intr-un etui. Partea urata este ca mana plina de sange si in putrefactie inca mai tine o parte din etui si odata cu el si cutitul. Urletele cainilor de vanatoare care promit sa ma sfartece si pe mine la fel ca pe bietul tip din fata mea se aud acum si mai tare. Imi musc cu putere buza inferioara si imi infrang teama insfacand etuiul.
Umbre se materializeaza in fata mea, strapungandu-mi oasele si strigand la mine in noapte.Teama care incepe sa ma inghita le da si mai multa forta, iar tot ce pot face eu pentru a ma apara este sa strang si mai tare de etui si sa am grija sa nu-mi crestez palma.Sunt constienta ingrozita de moartea care ma vaneaza si care imi promite ceva dureros si lung tinandu-ma cat mai mult in agonie.
Am obosit. Puterile incep sa ma lase incet dar considerabil, dat trebuie sa continui sa alerg.Alerg, traiesc. Ma opresc,mor. Un alt cadavru, apoi altul si altul si tot asa.
Lacrimile imi siroaie pe obraji,iar acum alerg din disperare, am trecut peste sentimentul de autoconservare. Tot ce stiu e frica, tot ce simt e frica, tot ce vad e moarte. Inima mea a ajuns intr-un punct in care imi face sa bubuie pieptul.In fata unor stanci din dreapta mea reusesc sa ma prind de niste muschi si urc. Nu mai pot. Nu mai vreau.Vreau sa plang.Vreau sa mor.
Reusesc sa urc suficient de sus incat cainii sa nu ma poata urma. Muschiu de pe stanci este al naibii de alunecos si imi ingreuneaza considerabl munca. Cum mie mi-a fost atat de greu sa urc fiind ajutata si de maini cat si de pumnalul infipt printre stanci pentru ma ma putea sprijini pentru ei va fi imposibil.
De aici de sus de pe stanca padurea infatiseaza perfect scenariile din cartile lui Stephen King. Trupuri inerte inunda pamantul. Trimit o rugaciune catre cer catre oricine ma poate salva, apoi imi continui drumul.
Odata ajunsa sus mai am putin si ajung la pestera. Deja o urma de speranta a inceput sa ma incalzeasca pe dinauntru.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu