”- Gwendolyn, hei, respiră normal! Inspiră, expiră, inspiră, expiră, spuse Gideon amuzat.
Mi-am pus mâinile pe pieptul lui şi l-am împins.
- Încetează cu asta! Eşti insuportabil de arogant.
- Îmi pare rău. Doar că e un sentiment atât de…ameţitor să ştiu că uiţi să respiri din cauza mea.’’
RECENZIE:
După ce călătoreste în timp împreună cu Gideon pentru a se întalni cu o altă călătoare în timp la sfârsitul primei cărţi, Gwen se trezeşte aruncată într-o biserică din secolul XXI la un pas de a-l săruta. Albastru de safir continuă povestea de unde a rămas fără perioade de timp introduse de autoare.
Sărutul lui Gideon o face din ce în ce mai confuză pe Gwen, când se poarta frumos și tandru cu ea încercând să o înţeleagă, când îi reamintește că este o nepricepută în tot ceea ce priveşte călătoriile în timp.
“…Sunt o budincă. M-ai transformat într-o budincă.
Chipul lui Gideon fu luminat de un zâmbet scurt, apoi sări în picioare şi începu să-mi adune lucrurile în ghiozdan.
-Hai odată, budincuţo, ridică-te!…” – Gwendolyn şi Gideon.
Misiunea celor doi continuă, ei trebuie să se supună din nou ordinelor Contelui de Saint-Germain și să finalizeze cercul de sânge, întorcându-se în timp pentru a convinge alți călători să le doneze sânge.
De asemenea apar și câteva personaje noi care o ajută pe Gwen să descopere misterele din spatele Contelui de Saint-Germain, Xemerius un gargui care reuşeşte să aducă haz oricarei situaţii și care este un nemaipomenit spion pentru eroină precum și Rafael, băiatul blond cu ochii deschiși la culoare (fratele lui Gideon) care se îndrăgostește de cea mai bună prietenă a ei.
Gwen reuşeşte să facă câteva călătorii în trecut "clandestine" în timp ce elipsează pentru cele minim două ore pe zi, îl contactează pe bunicul ei și descoperă secrete tot mai întunecate despre puterea cronografului pe care Contele de Saint-Germain doreşte să o folosească doar
pentru el.
Charlotte nu se lasă exclusă din peisaj, influenţa pe care o deţine mama si bunica ei o ajuta să intre din nou în lumea Călătoriilor în timp, ea devenindu-i "profesoară" lui Gwen și are grija să o facă tot mai nepricepută în ochii Garienilor și mai ales în ochii lui Gideon de care este în continuare îndrăgostită.
Partea culminantă care o transformă pe Gwen într-o "fântâna de interior" după părerea lui Xemerius vine atunci când Contele de Saint-Germain îi destăinuie adevăratele intenţii ale lui Gideon cu privire la ea, intenţii care o vor spulbera pe Gwen...
“ - Te rog să taci din gură măcar un minut, da? Trebuie să-mi adun tot curajul ca să-ţi fac o declaraţie de dragoste.
N-am nici un fel de experienţă cu lucruri de genul ăsta.
- Poftim?
- M-am îndrăgostit de tine, spuse el serios. Gwendolyn!
Stomacul mi se strânse involuntar, ca în urma unui şoc. De fapt, era de bucurie.
- Adevărat?
- Da, adevărat!”
PĂREREA PERSONALĂ:
Ca și în prima carte accentul stă pe rezolvarea misterului din spatele cronografului și pe finalizarea cercului de sânge care va aduce cu el un mediacament, o putere extraordinară, o armă, momentan nu se știe cu exactitate, însă cercetarile lui Gwen o fac să aibă tot mai puțină încredere în Conte, mai ales după discuțiile pe care le are cu el.
Gideon este bivalent ba o iubește, ba este supărat pe Gwen și o interoghează în timpul unei elipsări, din cauza unui incident mai neplăcut în care crede că este implicată.
Charlotte este mereu aceiași fată perfectă care dorește mereu să atragă atenția, dacă nu pe a lui Gideon atunci pe a lui Rafael, dar lucrurile nu merg așa cum își doreşte. Ca să intre în grațiile Gardienilor din nou, ea o spionează pe Gwen și incearcă să afle ceva despre ea care ar putea să o defăimeze în fața Lojei.
– Nu eşti o fată obişnuită, Gwendolyn, şopti el, trecându-şi degetele prin părul meu. Eşti cu totul şi cu totul deosebită. Nu ai nevoie de nici o Magie a corbului ca să fii specială pentru mine.
Chipul lui se apropie tot mai mult de-al meu. Când buzele lui îmi atinseră gura, am închis ochii. OK. Acum urma să leşin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu