Recenzie și citate: Lauren Oliver-Delirium (Delirium volumul unu)

by Unknown 11.10.14 0 comentarii Cărți cărţi adolescenţi Citate citate delirium lauren oliver delirium editura nemira delirium lauren oliver quotes delirium recenzie delirium recenzie lauren oliver Recenzii

“It's so strange how life works: You want something and you wait and wait and feel like it's taking forever to come. Then it happens and it's over and all you want to do is curl back up in that moment before things changed.” 

Descriere:

Se spune că leacul iubirii mă va face fericită pe veci. 

Și întotdeauna am crezut asta.

Până acum.

Acum totul s-a schimbat.

Acum aș prefera să mă infectez cu iubire fie și numai o fractiune de secundă decât să trăiesc o sută de ani în minciuna.

„O poveste care aleargă cu viteză și o ia în altă direcție la fiecare pagină, cu personaje care mă duc de la afecțiune la frustrare, de la furie la compasiune. O carte pe care o devorezi imediat.“Jay Asher

"I'm only seventeen years old, and I already know something she doesn't know: I know that life isn't life if you just float through it. I know that the whole point - the only point - is to find the things that matter, and to hold onto them, and fight for them, and refuse to let go." 

Recenzie:

Delirium face parte din categoria cărţilor dispotice menite să prezinte o altfel de lume, diametral opusă celei prezente, cu o poveste diferită, menită să atragă cititorul. Deşi acţiunea nu este la fel de surprinzătoare şi la fel de amplă precum la alte serii dispotice populare la momentul de faţă, Delirium reuşeşte totuşi să te capteze prin unicitatea povestirii sale. 

Lumile dispotice au la baza lor, în mod normal, consecinţele unui virus incurabil, în urma căruia au mai rămas doar câţiva supravieţuitori norocoşi sau un război sângeros care a decimat rasa umană, sau oricare alte conflicte politice, însă această serie este bazată pe sentimente, mai precis pe iubire. Totul începe atunci când cercetătării consideră că iubirea nu este un sentiment născut din străfundul fiinţei umane, ci o boală destul de gravă care trebuie vindecată. Această boală-sentiment poate fi prevenită biologic de către cercetători sau în unele cazuri chiar vindecată prin intermediu chirurgical.

        
Noua lume formată în urma acestei boli este destul de sinistră, gândindu-ne că în spatele ei se află bazele unui sentiment aparent greşit interpretat. Libertatea este restrânsă până la limitele drepturilor umane, raziile nocturne sunt nelipsiteile, populaţia este controlată de un guvern nou care limitează drepturile cetăţeneşti, fragmente importande din istorie sunt date uitării, dezertorii sistemului sunt arestaţi sau chiar executaţi, se ajunge la un război cu cei care nu au adoptat noul sistem, Statele Unite fiind separate de restul lumii nesupuse. În acestă lume eşti fie un adept al noului sistem fie un reformat care nu acceptă noile reguli şi care se ascunde de mânia puterii politice în locuri necunoscute noii conduceri.

I run for I don't know how long. Alex told me to run. So I run. You see, I am just a single girl. I am five feet two inches tall and in between in every way. But I have a secret. You can build walls all the way to the sky and I will find a way to fly above them. You can try to pin me down with a hundred thousand arms and I will find a way to resist. And there are many of us out there, more than you think. People who refuse to give in. People who love in a world without walls. People who love into hate, into refusal, against hope, without fear. I love you. Remember. They cannot take it.

Lena, eroina volumului este genul acela de cetăţean supus regulilor, care este nerăbdătoare să se supună noilor ordine( -operaţia- care urmează să prevină infestarea ei), este supărată când cei din jurul ei nu se supun regulilor şi încearcă pe cât mai mult cu putinţă să se încadreze în sistemul nou format, dar cum oricare eroină se schimbă de la direcţia ei în viaţă la fel o va face şi ea. Cu trei luni înainte de mare intervenţie care o va scăpa de teama bolii, Lena se îndrăgosteşte, dragoste care îi va spulbera întrega percepţie asupra lumii şi o va face să vadă adevărate semnificaţii ale vieţii, dincolo de ceea ce impune sistemul.

      
Lena este un fel de Eve, o altă eroină dispotică, care trăieşte într-o şcoală unde este învăţată să fie supusă, până când îşi întâlneşte marea dragoste care o salvează de regimul în care trăieşte. Totuşi, Eve dă dovadă de mult curaj şi eroism, În timp ce Lena este mai mult o umbră care îi lasă pe alţii să se afirme.

      
Volumul este perfect conturat din punctul meu de vedere în ceea ce priveşte amănuntele pe care de cele mai multe ori alţi autori le lasă cât mai vagi. Lumea despotică poate fi trăită odată cu lectura, astfel fiecare amănunt imaginat de autoare pătrunzând în memoria afectivă a cititorului. Cu acest plus sunt mascate alte părţi puţin neglijate de către autoare. Povestea bine descrisă este pe ici colo puţin cam prelungită, acţiunea întârzie să apară, personajele dând impresia că se învârt în jurul unui singur fapt (dincolo de regim), Lena.

“Love: a single word, a wispy thing, a word no bigger or longer than an edge. That's what it is: an edge; a razor. It draws up through the center of your life, cutting everything in two. Before and after. The rest of the world falls away on either side.” 

Capitolul şase al cărţii se deschide cu această poezie care mi-a atras atenţia:

Mami, mami, ajută-mă acasă ca s-ajung!

Sunt singur în pădure şi drumul l-am pierdut.

Un vârcolac cu colţi de lup în cale mi-a apărut,

Dinţii mi i-a arătat şi pântecele mi l-a spintecat.

Mami, mami, ajută-mă acasă ca s-ajung!

Sunt singur în pădure şi drumul l-am pierdut.

În cale un vampir mi-a apărut,

Dinţii mi i-a arătat şi gâtul mi l-a atacat.

Mami, mami, pune-mă în pat!

Acasă nu voi mai ajunge, căci sunt aproape mort.

Un Invalid în cale mi-a apărut,

Zâmbetul mi l-a arătat şi inima pe veci mi-a luat.

Drumul spre casă al unui copil.