Cartea lui Paulo Coelho vorbește despre cei care nu intră în tiparele considerate normale de către societate. Vorbește despre nebunie și despre nevoia de a descoperi un alt mod de viață a acelor oameni care se confruntă cu prejudecățile celorlalți fiindcă gândesc diferit.
Fără un motiv întemeiat, Veronika, o fată din Slovenia în vârstă de 24 de ani, se hotărăște să-și pună capăt vieții. Nu suferă din cauza unei iubiri, sau a unei persoane dragi, nu îi lipsește nimic, nu are nimic care să o macine, griji excepionale care să o îndemne să facă așa ceva, doar dorința de a muri. Tentativa ei de sinucidere eșuează, iar ea este internată într-un ”spital special”-azil de nebuni.
Supradoza pe care a luat-o își lasă amprenta asupra ei, iar inima fetei primește un termen limită până la data finală, câteva zile de viață.Și de aici pornește adevărata poveste. Veronika intră în contact cu restul bolnavilor din sanatoriu, de unde poate vedea adevărata față a vieții și poate conștientiza ceea ce făcuse. Banalitatea, viața lipsită de esență de dinainte de sanatoriul Villete se modifică radical. Ea redescoperă vise pe care le-a avut, dar pe care singură le-a dat uitării, punându-și singură piedici în fața vieții. Protagonista, aparent cu probleme, descoperă o nouă dimensiune a existenței umane, unde curajul există, curajul pe care ea l-a înfrânat, acel curaj de care este nevoie pentru a-ți îndeplini toate visele și de a fi cine vrei tu să fii fără să ai bariere.
Personaje-caracter o ajută și o îndrumă în noua viață pe care o are, ajutând-o să înțeleagă adevărata natură a bolilor mentale. Astfel facem cunoștință cu Mari o tânără cuprinsă de cele mai multe ori de atacuri de panică, care o răscolesc pe Veronika, și poate cel mai important, Edward.
Edward este un tânăr schizofrenic de care Veronika dorește să-și lege viața, sau cel puțin cât îi mai rămâne din ea. Aici intervine dragostea (de parcă ar fi putut lipsi) care îi ajută pe amândoi să se salveze unul pe celălalt. Pentru el este ca o ”trezire dintr-un coșmar”, iar pentru ea este eliberare. Pregătită să trăiască aventura propriei vieți, Veronika fuge împreună cu Edward, contrar sfârșitului ei diagnostigat de către doctori, sfârșit care depășește data limită și care dă semne că nu va mai apărea.
Romanul examinează cu minuțiozitate condiția fiecărui personaj, având acces la perspectiva unui schizofrenic, a unei tinere dominată de depresie Zedka, a unei fete capturate de panică, și a altor personaje suferinde de boli menatele asupra existenței. De asemenea Paulo Coelho a ersonalizat cartea cu o notă de reproș pentru cei care au avut decepții asupra vieții și care în loc să o înfrunte au fugit de ea la nesfârșit, până au ajuns ”captivi” într-un sanatoriu.
Povestea este frumoasă, diferită poate chiar ciudată, dar cred că asta o face aparte și de asemenea o lectură plăcută, ea fiind un roman despre ființa umană și limitele sale, iar dragostea dintre Edward și Veronika, nu este neapărat un motiv esențial al romanului, dar nici nu este nevoie de așa ceva.
Paulo Coelho dă un nou sens perspectivei umane asupra nebuniei de care suntem cu toții atât de înspăimântați, în mare parte pentru că nu știm la ce să ne aștemptăm.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu