Poţi simţi muzica cum te învăluie, cum te topeşte ca să te îngheţe mai târziu cu un ritm mai alert. Simţi ritmul care bate la unison cu pulsul tău şi şti că eşti unde trebuie, şti că te distrezi, şti că te poţi lăsa în voia simţurilor.

       Vocea plină a lui Jay-z care fredonează este acompaniată de ţipete nebune şi excentrice. În aer se simte un iz bizar, un fum uşor care pluteşte parcă printre cuvintele lui Jay  direct spre nările noastre. Iarbă. Într-un colţ al încăperii un sfeşnic în stil grecesc aşezat pe o masă care aduce mai mult a altar pentru ofrande, stă îmbrăţişat de flori , din centrul lui provenind acel fum halucinant care promite plăceri nelimitate şi extaz până în măduva oaselor.
       Privirea îmi alunecă prin camera plină de adolescenţi cu un nivel de hormoni prea ridicat. Trupuri încolăcite acoperă canapeaua mare, scaunele din jurul barului sunt şi ele ocupate de petrecăreţi deja ameţiţi, iar pe scări pot vedea două tipe care au preferat să vină deja drogate şi băute acum zăcând lungite pe trepte. Mă simt mult prea descoperită, prea expusă, aşa că privesc prin jur în căutare de cunoscuţi. 
      Matt stă sprijinit de fereastra întredeschisă ţinându-şi mâinile încrucişate în jurul pieptului, în timp ce două roşcate se agaţă de-a lungul corpului său bine lucrat. Cea tunsă scurt îşi unduieşte şoldurile în faţa lui, atingându-l mai din greşeală, mai intenţionat pe piept, în timp ce cealaltă îi masează umerii şi execută mişcări lascive lipită de el. Matt arată foarte bine în perechea lui uzată de blugi şi în tricoul pollo alb care îi scoate în evidenţă muşchii proeminenţi. Ochii lui tulburători privesc dincolo de cele două fete pe care de altfel le ignoră dar de care nu se descotoroseşte.
      Merg la masa cu aperitive încercând să-mi şterg din minte imaginea celor două târfuliţe care îşi trec unghiile însângerate peste spatele lui Matt. I-au unul dintre paharele cu răcoritoare preparate de Fay şi îmbunătăţite de invitaţi, 50% vodkă, 10% JB, 10%suc de piersici şi restul alte câteva băuturi tari care să anime petrecerea deja mult prea nebună. Miros paharul şi nu prea îmi place combinaţia aşa că tind să îl pun înapoi, dar când văd ce-i în jurul meu mă răzgândesc şi îl dau pe tot peste cap. Mare greşeală. Imediat simt cum îmi alunecă pe gât şi ameninţă să îmi ardă esofagul.
         -Sper că micuţa mea surpriză a ajuns cu bine la tine.
         Fay stă în faţa mea într-o rochie verde cu două numere mai mici care îi presează sânii dându-le o formă rotundă şi îmi zâmbeşte din spatele unei măşti verzi în degrade care se asortează perfect cu bucata de material de pe ea.
         -Mda presupun că surpriza ta îl includea pe Eric nu?
        Îmi zâmeşte jucăuş după care se lasă trasă în mulţime de o pereche de mâini osoase învelite în catifea roşie.
        Părăsesc centrul petrecerii şi ies pe terasă unde plămânii mei pot respira în tihnă aerul proaspăt de noiembrie.
     Piscina lui Fay a devenit în mai puţin de jumătate de oră de când mă aflu aici o adevărată mlaştină. Tipii din echipa de fotbal au concurat unul împotriva altuia arătându-şi pectoralii lucraţi în timp ce săreau cu măştile pe faţă în piscină, iar acum bucăţi din hainele/măştile/alte obiecte vestimentare le plutesc deasupra apei.
         Maşina lui Eric de care sper să nu mai dau niciodată s-a ales cu parbrizul spart din cauza unor petrecăreţi mai high care doreau să-şi arate adevăratul potenţial, de fraieri probabil.
      Un ''OH'' ademenitor pluteşte dinspre boxe iar vocea inconfundabilă a Rihannei zguduie terasa. Aris stă cocoţată pe masa de afară ţinând în mână un microfon şi încercând să imite vocea Rihannei, lucru care înnebuneşte audienţa. ''I got a secret that I wanna show you OH'' . Fiecare cuvânt pe care-l rosteşte primeşte la schimb câte o sărutare pe piele de la Chace care s-a urcat lângă ea pe masă şi care îi înlănţuie trupul cu al lui. Rujul ei de un roz închis se întinde în jurul buzelor imediat ce Chace o sărută cu pasiune întrerupânu-i reprezentaţia spre dezamăgirea ascultătorilor înfocaţi nu de vocea ei, ci de cuvintele fierbinţi pe care le rosteşte.
       -Arăţi bine, un tip înalt cu o mască neagră îmbogăţită doar de o dungă aurie îmi ţipă la ureche, apoi îşi ridică puţin opera neagră de pe faţă ca să-l pot recunoaşte.
       -Şi cam ce avem noi aici?
      Mă examinează din cap până-n picioare. Erin a ales pentru mine o rochie neagră scurtă şi mulată cu mâneci lungi, tocuri imense negre care îmi dau 12 cm în plus şi piesa de rezistenţă, o mască  neagră  care îmi lasă la vedere doar buzele şi puţin din obraji.
        -Ar trebui să fiu ceva anume? Răspunsul îmi părăseşte buzele imediat şi simt nota de flirt din glasul meu. Prea tare alcoolul pentru mine.
        Cam începe să râdă zgomotos, apoi se apropie de mine uşor, lăsându-mi spaţiu pentru retragere dacă doresc. Nu mirose a alcool, nici fumul de ţigară nu s-a prins de hainele lui, doar o uşoară aromă de prospeţime. Îmi prinde panglica cu care mi-am legat masca iar eu vreau să mă dau înapoi, dar sunt înţepenită.
        -Salutare Cam. Camille apare în spatele lui şi îl cuprinde de talie cu braţele ei lungi şi subţiri învelite în catifea roşie.
        Ţinuta ei este aidoma celei pe care o poartă Fay. O rochie în nuanţa coral Cu pene roşii şi portocalii la tiv şi o masă de asemenea cu pene şi mult auriu. Se roteşte din spatele lui şi dintr-o mişcare ajunge între noi.
       -Mamă petrecerea a început de jumătate de oră şi tu deja porţi mirosul unui tip pe piele. Ce fată rea eşti tu nu? Miroase aerul din jurul meu şi plescăie din limbă ridicându-şi sprâncenele vopsite mult prea puternic.
        -Am vărsat parfum pe mine din greşeală, oricum trebuie să plec distracţie plăcută. Mă apropii de ea şi trag o gură de aer, apoi îi şoptesc la ureche. Se pare că pe tine nu a pus nimeni ochii, stai liniştită, poate găseşti ceva până dimineaţă şi cu asta am plecat mândră de replica mea şi de paharul plin de alcool care îmi dă curaj.
        În jurul meu aceleaşi trupuri fierbinţi îşi fac de cap pe ritmul suav în care ne scaldă muzica. Vocea Rihannei continuă să bubuie în difuzoare şi să lanseze câte o dorinţă în aer, fiecare cuvânt pe care îl rosteşte fiind imitat cu exactitate de buzele tipilor fie ei băuţi sau nu.
        Dansuri senzuale,rochii prea scurte şi prea mulate, o mână jucăuşă care se strecoară în crăpătura rochiilor, o alta care zgârie lacomă un abdomen, versurile au luat control asupra oamenilor şi odată cu ele drogurile şi alcoolul.
        O zăresc pe Erin dansând alături de doi tipi pe care nu i-am mai văzut până în seara asta. Îşi lipeşte mâinile de trupurile amândurora apoi îi trage spre ea şi îi sărută pe rând oferindu-le câte o porţie din ea amândurora. După ce termită se alătură mulţimii şi cântă ''Your skin, just skin, I'm loving your skin''. Înlemnesc când o văd. Erin este mai mereu timidă în faţa tipilor şi preferă să iasă la întâlniri doar cu cei pe care-i cunoaşte de foarte mult timp. 
         Mai i-au un pahar şi beau lacomă pentru a mă linişti şi pentru a mă alătura petrecerii. Când unul dintre partenerii lui Erin se întoarce cu faţa spre mine văd o pereche de ochi goi fără pupile  sau iris, dinţi negri alungiţi pe care îi apropie excesiv dse mult de gâtul transpirat al lui Erin. Nu mă mai pot mişca. Erin se întoarce spre el şi îl prinde într-un sărut pasional. El îşi ridică mâinile cu vene proeminente şi vineţii şi le strecoară în decolteul ei adânc.
         Îmi feresc privirea şi merg spre Aris, dar mă opresc imediat ce o văd purtată într-un vals lent nepotrivit pe ritmul curent. Un păr şaten ascunde o altă pereche de ochi goi. Un zâmbet sinistru cu dinţi de culoarea cărbunelui pluteşte spre mine. Fac imediat cale întoarsă şi mă blestem în minte pentru că am băut porcăria aia. Conştiinţa îmi zbiară în urechi spunându-mi să dau afară alcoolul ăla sau ce o fi el.
         Merg la bucătărie şi caut după lămâi sau orice aş putea găsi acru.
     -Prea mulţi oameni pentru tine? Sar imediat ce mă atinge pe umăr. Matt apare în spatele meu şi îmi zâmbeşte. Acel zâmbet. De ce eşti aşa încordată?                  -Nu te mai furişa aşa bine?
      -Hai să plecăm de aici. Îmi întinde mâna iar eu o apuc imediat.
       Ce îmi doresc cel mai mult acum este să plec cât mai departe de locul ăsta şi să beau o ceaşcă de ciocolată caldă ca să-mi revin.
       -Matt fetele. Erin a băut, muuult iar Aris este pe vreo masă cu doi tipi nu le putem lăsa aici.
      -Uite cum facem, mergem la o plimbare, tragi şi tu puţin aer, te relaxezi şi apoi ne întoarcem după ele.
       Îmi ţine uşa deschisă în timp ce eu mă strecor pe lângă el.
        -Unde mergem? Chiar nu conta unde mergeam, dar vroiam să alung liniştea stânjenitoare dintre noi.
   -E o surpriză aşa că lasă totul în seama mea. Accelerează şi zâmbeşte pentru sine. 
        Stomacul meu şi-a găsit cel mai nepotrivit moment să zbiere protestând la curbele de pe drum care îi provoacă o stare neplăcută, alături de cele două pahare de alcool.
      -Mai avem mult? Şti stomacul meu nu a mâncat de mult şi am şi băut jumătate de pahar de alcool aşa că nu vreu să-ţi spun ce o să urmeze.
        -Au fost două şi după ce se întâmplă pe acolo, arată spre abdomenul meu, tind să cred că ai băut ceva şi pe ascuns.
        -Uite tu te alegi cu cina iar eu... ridică o sprânceană, aştept să-mi faci o propunere de nerefuzat.
        -Şti este o chestie numită bunătatea sufletului iar eu speram să fac apel la a ta, clipesc des şi mă uit la el cu cei mai mari ochi pe care îi pot face.
        -Păi să vedem, tu primeşti mâncare şi îţi potoleşti micuţul monstru, îmi pune mâna pe abdomen, degetele lui mişcându-se jucăuş de-a lungul lui şi gâdilându-mă, în timp ce eu stau cu buza umflată şi te prives, îmi pare rău să te informez dar aici tu faci abstracţie de la ''bunătatea sufletului''.
       Îmi cuprinde talia cu mâna liberă şi mă gâdilă din nou, iar eu mă simt din ce în ce mai jenată şi sper să nu simtă cum îmi încond abdomenul de fiecare dată când îşi plimbă arătătorul peste el.
      -Şti...dar fraza lui a rămas neterminată.
       În spatele nostru o maşină se apropie periculos de noi. Nu părea nimic obijnuit la ea când am zărit-o prima dată, însă acum când ne loveşte dintr-o parte lucrurile au o nouă perspectivă de care eu nu sunt deloc încântată şi după înjurăturile lui Matt el nici atât.
       Maşina noastră ricoşează la dreapta cât pe ce să iasă de pe şosea, însă cu o mişcare bruscă a volanului, Matt o aduce din nou pe direcţia normală.

        -Ţine-e bine şi leagă-ţi centura de siguranţă! Pe frunte încep să-i apară broboade de sudoare în timp ce se chinuie să echilibreze maşina şi să scape de... de cine încearcă să ne omoare sau ce naiba ar încerca să facă.

        -Cine sunt ăia? zăresc trei bărbaţi mătăhăloşi dar nu le pot deosebi chipurile.

        -La naiba nu ştiu! Este stresat iar eu nu-l ajut.

        Matt face un viraj puternic la dreapta când în faţa noastră se iveşte o curbă, după care înjură ceva dar în aşa fel încât să nu pot să-i disting cuvintele.

       În mai puţin de 100 de m suntem la ieşirea din oraş iar urmăritorii noştri nu dau semne că ăsta ar fi capătul de linie. Unde da-i de poliţie când ai nevoie de ea. O altă bufnitură loveşte maşina noastră şi zdrobeşte portiera lui Matt în timp ce bucăţi de geam spart se împrăştie peste tot pe noi. Profitând de ocazie şoferul maşinii negre se izbeşte de noi producând inevitabilul. Încercarea lui Matt de a trage de volan şi de a ne ajuta a fost degeaba.

       Începem să ne rostogolim odată cu maşinaieşind pe şosea. Simt cum trupul mi se roteşte la nesfârşit şi cum mă izbesc pe rând de portieră, de bord şi de scaun. Vreau să ţip dar plămânii nu mă lasă să mai trag aer. Vreau să plâng dar nici asta nu pot. La o altă rotire a maşinii geamul de la portiera mea se face zob iar o parte din cioburi îmi pătrund prin piele şi dor atunci pot ţipa. Nu simt durere dar ştiu că mai târziu o voi simţi, dacă va mai exista un mai târziu pentru noi.

      Ultima rotire şi ne oprim. Matt ţipă. Nu înţeleg ce spune. Auzul m-a răsit. Durerea începe să mă cuprindă însă doar artificial probabil pentru că ştiu că trebuie să simt durere. 

         O umbră se apleacă spre mine, trage de centura de siguranţă şi mă desprinde. Ţip când mă ridică şi mă scoate din maşină şi îmi doresc să mă lase cât mai repede jos. ÂMă pune jos iar eu încerc să-mi mişc picioarele dar nu reuşesc. Mă panichez. Ştiu că mâna dreaptă este ruptă pentru că am căzut pe ea de şase ori în timp ce se rostogolea maşina.

        -Trezeşte-te! Vocea cuiva îmi ţipa puternic în faţă ca un ecou. 

        Matt tremură la fel de tare ca şi braţele lui în timp ce mă scutură. Fiecare atingere de-a lui îmi provoacă durere, în timp ce somnul mă amorţeşte, aşa că aleg să dorm. Noapte bună lume, sper că ne vom revedea.

   Ne dezlipim buzele uşor în timp ce ochii noştri se întrepătrund. Matt îmi cuprinde faţa între degete şi-mi strecoară unul dintre degete sub ochi prinzând o lacrimă înainte să-mi alunece pe obraz. Îmi zâmbeşte.

       Acel zâmbet care mă linişteşte înainte de un examen, acel zâmbet care îmi spune mereu că totul va fi bine, acel zâmbet care îmi alungă tristeţea prin simplul lui portret.

        Îmi cobor ochii spre buzele lui pline, acum şi mai mari din cauza sărutului şi brusc mă inundă o aromă de măr caramelizat ca cele pe care le mâncam când eram mici, ceva dulce şi proaspăt în acelaşi timp.  Acel gust familiar care mă liniştea oricând, asta sunt buzele lui pentru mine o linişte profundă pentru haosul sufletului meu.

        -Buzele tale sunt la fel de cremoase cum îmi aminteam chiar dacă nu mai sunt mânjite de gem. 

      Îşi trece degetul mare peste buza mea inferioară apoi mă abandonează şi porneşte motorul maşinii ca să putem pleca.

         Întreg drumul spre casa mea este cuprins de linişte. Eu prefer să nu spun nimic pentru că tocmai m-am sărutat cu cel mai bun prieten al meu, iar el probabil tace pentru că mă cunoaşte şi ştie cel mai bine ce simt acum.

     Când maşina opreşte în faţa casei o văd pe Elena. Stă în faţa casei învelită într-un capoţel de mătase care probabil îi ţine mai mult de frig decât de cald, însă pentru ea imaginea este mai presus de orice, indiferent care ar fi acel orice. Ies din maşină şi îmi scutur hainele cât pot de bine pentru a remedia puţin situaţia. Îmi trec mâinile prin păr şi îi mulţumesc în gând lui Matt că în loc să mă ciufulească când ne sărutam el îmi alegea uşor firele de păr ieşite din coadă şi m-i le trecea pe după ureche.

    -Bună seara doamnă Dimitar, ce mai faceţi? Elena trece repede peste faptul că îi pronunţă greşit numele pe care l-a primit de la răposatul ei soţ, dar totuşi faptul că un tânăr ca el o vede bătrână nu-i convine.

        -Elena, numele meu este Elena şi aş prefera să îmi spui aşa. Oricum salutare şi ţie Matt şi mulţumesc că mi-ai adus nepoata acasă, îi zâmbeşte recunoscătoare dar ştiu că nu este, apoi se uită la mine cu o privire care spune '' Ce naiba cauţi tu cu băiatul ăsta la ora asta şi de ce eşti toată răvăşită într-un hal fără de hal?'' 

     -Matt a fost drăguţ să mă aducă acasă pentru că Aris a făcut o mică criză de personalitate la cafenea şi nu o mai puteam lăsa la volan dacă nu vroiam să ne întoarcem acasă cu vreo doi oameni pe capota maşinii. Elena face ochii cât cepele apoi îşi drege glasul pentru a masca uimirea.

        -Sper că nu a băut prea mult şi dacă s-a întâmplat asta sper că ă-aţi luat cheile şi aţi chemat un taxi pentru ea. Bun acum începem să ne purtăm ca o mamă protectoare. Am una vreau să ţip la ea, sau măcar aşa cred.

        -După cum am spus am fost într-o cafenea şi Aris nu a avut de-a face cu alcoolul de mult timp. Asta dacă nu punem la socoteală evenimentele de sâmbăta trecută dar ţin acest amănunt pentru mine.

       -Sigur este totul în regulă? Şi ştiu că mai mult face referire la mine decât la Aris dar prefer să nu devin eu subiectul discuţiei.

         -A avut doar o zi grea , n-ai de ce să-ţi faci griji. 

         Numai în cazul în care bătaia dintre ea şi Camille a continuat. Deja îmi pot imagina un reportaj de pe National Geographic cu privire la descendenţa oamenilor din maimuţe '' Şi după cum puteţi vedea, asemeni suratelor noastre primate, două tinere se luptă pentru masculul speciei''.

         -Mă bucur că totul este ok cu ea, dar tu... face o mică pauză şi mă examinează. Arăţi diferit domnişoară şi îi aruncă lui Matt o privire care îi poate reteza oricând capul. Mulţumesc că ai adus-o întreagă acasă, sulbiniază cuvântul întreagă. Ai vrea să rămâi la o gustare.

         Întrebarea ei este mai mult de politeţe şi atât Matt cât şi eu ştim că Elena nu-l vrea în preajma mea.

         -Pentru puţin doamnă Dimitar şi vă mulţumesc pentru invitaţie dar trebuie să plec.

         -Încă un lucru Matt. El se întoarce şi o priveşte. Elena, nu uita.

       Îmi târăsc picioarele obosită peste verandăfăcându-i semn cu mâna lui Matt după care trec de Elena fără să o bag în seamă.

      -M-ai dezamăgit să şti, profund. Mda cred şi eu. Ce cauţi cu băiatul ăla arătând aşa când şti ce părere am eu şi tatăl tău despre asta? Doar nu ai făcut ce cred eu că ai făcut. De fapt ce dă de înţeles aspectul tău.
        Elena se lasă pe canapeaua din sufragerie apoi îşi îngroapă faţa în palme. Îmi aruncă o privire cruntă printre degete apoi un zâmbet viclean de care numai ea poate fi în stare.
       -Ce se întâmplă cu tine, adică ştiu că eşti la o vârstă critică şi tot tacâmul dar nici chiar aşa. Chiar credeam că te-am crescut mai bine de atât. Ai ajuns să...
       -Să ce?Să mă tăvălesc cu cel mai bun prieten al meu prin tufişuri? Asta am ajuns? Asta era ceea ce ai vrut să spui tu mai devreme?
        -Îmi pare rău, şti că nu asta vroiam să spun dar...
    -Las-o baltă nu este nimeni în jur care să ne audă nu trebuie să faci pe mama protectoare, păstrează-te pentru când o să ai propriul copil. Şi cu asta plec în camera mea.

 *  *  *

        Când intru în clasa domnului Labronski, Fay îşi flutură braţele în direcţia mea pentru a-mi atrage atenţia, apoi bate cu palma locul liber de lângă ea. Fay se aşează mereu în primele bănci. Pretextul ei o mai bună perspectivă asupra lecţiei. Adevărul, o pasiune ascunsă pentru domnul Labronski şi cine o poate condamna. Domnul Labronski este atrăgător într-un fel de patruzeci de ani. Este înalt, chiar foarte înalt cum sunt ruşii de altfel, cred că atinge doi metri. Are o personalitate puternică şi un ceva doar al lui, dar eu tot cred că ceva la el este de-a dreptul malefic.
        Fay îmi dă un ghiont când îl vede intrând în clasă, apoi îmi strecoară printre degetele răsfirate un bileţel.

''Sper că nu ai uitat de petrecerea de diseară. Să nu cumva să îndrăzneşti să nu vi!!! A şi pune şi tu pe tine ceva mai sexy renunţă la blugi măcar pentru o seară.  Vezi să nu uiţi şi de mască, nota mea personală pentru petrecere. La opt să-ţi muţi fundul ăla sexy la mine şi refuzul nu este o opţiune drăguţă!!!''

        Stilul inconfundabil al lui Fay, lovesc cu barosul apoi tai cu totporul.

       -Poate cineva să ne lumineze şi cu cea mai mică frântură din gândurile lui cu privire la subiectul nostru principal ''Infernul/Moartea'' 

        Domnul Labronski îşi plimbă privirea peste clasa transpirată din cauza emoţiilor.

      -Domnişoară Gier ce zici, ai vrea să ne împărtăşeşti ceva din gândurile tale. Domnul Labronski ricică o sprânceană spre ea în timp ce se apropie de banca noastră.

        -Eu ăăă, adică ce vreau să spun este că după moarte nu mai există nimic, odată ce ai murit, gata, se uită la mine iar eu îmi pleznesc una peste frunte.

         Dante nu a avut aceeaşi idee când a scris Divina comedie dar cine ştie. Întreaga clasă se pune pe chicotit, iar mai apoi pe râs până când domnul Labronski se apropie de banca noastră cu o mină serioasă.

        -Adică ceea ce vreau să spun este că noi ca fiinţe suntem legate de un destin precum Dante, dar dacă dispărem şi destinul nostru pe pământ moare.

        -Sunt sigur că nu aşa ai dat de înţeles prima dată, dar totuşi ceva vrei tu să spui acolo. Şi domnişoară Gier mai uşor cu ''adică'' .

        Îi zâmbeşte dar fără să se vadă asta şi în ochii lui apoi o pofteşte jos.

        -Vedeţi voi, omenirea este un fel de însumare a voinţelor înfrânate de acest destin care este sau nu adevărat asta depinde de fiecare.  Iubim, de cele mai multe ori cu pasiune, simpla dragoste de care ar trebui să beneficiem nu este suficientă pentru noi. Suntem mereu în căutarea negăsitului, vrem să cunoaştem mai mult decât ne este dat să ştim, iar de cele mai multe ori ne prăbuşim la baza aspiraţiilor noastre.

        Se mişcă graţios printre bănci de parcă nu ar avea înălţimea unui viking.

        -Dante, rătăcit într-o pădure când se afla în căutarea unei ramuri pentru sărbătoarea Floriilor este înconjurat de trei animale de pradă, o panteră, un leu şi o lupoaică. Poetul Virgiliu îi iasă în cale să îl ajute şi îi spune că singura pobibilitate prin care ar putea ieşi din pădure ar fi să traverseze Infernul. Îmi poate spune cineva ce era scris pe poţile Infernului?

       -''Lasciate ogni speranza, voi ch'intrate.'' Vocea lui Cam sună parcă dublată imediat ce rosteşte cuvintele.

       -Chiar aşa. Acum să revenim la destinul despre care vorbea domnişoara Gier. Noi chiar suntem una cu destinul nostru, iar în noi se naşte propria eternitate, a timpului pe care îl consumăm în lume.
   -Şi dacă timpul nostru nu este acum, dacă eternitatea despre care ne-aţi vorbit nu este acum ci după aşa yisa moarte când sufletul se linişteşte şi poate cunoaşte adevăratele taine ale lumii? Toată lumea se uită mută la mine şi mie îmi vine să-mi trag o palmă peste gură pentru că m-a apucat să fac pe marea filozoafă.
      Clopoţelul sună şi anunţă sfârşitul orei, iar eu răsuflu uşurată ştiind că am scăpat.
    Acasă, îmi îndesc căştile în ureche şi încep să cânt acompaniată de Lana Del Rey versurile de la Blue Jeans. Vocea ei profundă şi pisicită o face pe a mea să pară ca o durere acută pentru urechile ascultătorilor, dar profit de faptul că sunt singură şi-mi fac de cap.

       Îmi fac de lucru cu câteva reviste de modă pe care Elena le-a lăsat în mod intenţionat pe canapea iar gândurile mele sunt brusc întrerupte de o bufnitură puternică. O alta se aude din bucătărie, iar eu imi dau jos căştile din ureghi şi-mi ciulesc urechile spre locul de unde vine zgomotul. O altă bufnitură de data asta sunând mai mult a căzătură este urmată de o înjurătură pe care am să o reproduc cu un beep... 
        Prind între degete vaza în formă de tigru, moştenire de familie a Elenei şi merg spre bucătărie. Uşa bucătăriei este întredeschisă, iar eu profit de moment şi dau buzna înăuntru năpustindu-mă asupra unui spate lat învelit în piele neagră care stă sprijinit de frigider. Fiind luat prin surprindere nu apucă să se ferească ci doar cade la pământ într-un somn liniştit şi sper că şi destul de îndelungat. De azi înainte am să fiu un fan înfocat al acestei creaturi pe căreia unii îi spun artă.
        Las vaza pe blatul din faţa mea şi-l lovesc cu piciorul pe tip apoi fug către uşa. Mda curajoasă mai sunt şi eu, însă după seara trecută am învăţat să fiu mai precaută.
    Eric stă inconştient la picioarele mele cu gura întredeschisă, printre buzele lui sgurgându-se nişte salivă. Dumnezeule mi-am omorât partenerul de laborator. Mă aplec şi îl scutur puternic, nimic.  Îi dau câteva palme, nimic. Apuc repede telefonul şi o sun repede pe Aris.
        -Noroc că m-ai sunat apropo cred că o să întârzii la petrecere, trebuie să am grijă de Joe.
      -Eric este inconştient la mine în bucătăriet la mine în bucătărie după ce l-am lovit cu o vază, dar n-a fost vina mea el s-a strecurat la mine în casă şi...
     -Stai ce? Nu contează vin cât pot de repede. Închide telefonul şi mă lasă cu ochii în soare.
        Un ciocănit mă trezeşte din nebunie peste zece minute şi o înfăţişează pe o Erin plină de bigudiuri, machiată la un singur ochi şi purtând doar un halat de mătase albastru pe ea.
        -Erin? În felul în care este machiată arată mai curând cu un zombi.
      -Nu, Selena Gomez te caută înainte de un concert ca să-ţi dai cu părerea despre hainele ei, normal că sunt eu. Se uită la mine apoi îl vede pe Eric, Bun ce caută bucăţica asta leşinată la tine în bucătările.
        -L-am lovit cu chestia aia în moalele capului. Arăt spre vaza oribilă.
        -Adu ceva care să miroase foarte tare iar eu am să-l stropesc cu apă.
      Fug la baie, i-au parfumul tatei, dar îmi vars jumate din sticluţă pe mine din cauza stresului.
        -Am aruncat cu apă pe el dar tot degeaba tot ce am obţinut sunt nişte mormăieli de la el.
         Îi duc sticla la nas şi când o loveşte cu nasul stropi îi ating buzele. Când dă să se ridice, Erin apucă vaza şi i-a poziţia de luptă să vadă dacă este nevoie să-l imobilizăm din nou.
        -Ce naiba...Eric se apucă de cap şi geme. Ce?De ce te holbezi aşa la mine?
       -Ce naiba cauţi la mine în bucătărie şi de ce ai intrat pe geam, şti avem o chestie numită uşă, ar trebui să o încerci şi tu.
       -Tot tu mă loveşti în cap şi tu eşti aia care ţipă la mine, mă încrunt la el şi mărturiseşte. Bine, bine Fay m-a trimis. Am bătut la uşa dar n-ai răspuns şi am auzit zgomote ciudate aşa că am intrat pe geam să văd dacă eşti bine. 
        Tipul ăsta tocmai mi-a numit vocea zgomote ciudate.
        -Gata destul cu văicăreala. Erin îl apucă de braţ şi îl ridică apoi îl scoate afară. Apropo spune-i lui Fay că javra ei nu şi-a terminat treaba apoi trânteşte uşa.
     

         
   

            -Bătaie între puicuţe!!!

    Un idom ispititor pentru urechile băieţilor sau chiar ale bărbaţilor încinşi numai la gândul unei astfel de plăceri vizuale. Un ''conflict'' feminin poate atrage atenţia sexului opus instantaneu, iar după fluierăturile pe care le auzim şi ovaţiile aduse celor două potenţiale luptătoare nu mai încape îndoială, lupta este inevitabilă.

         Îi vezi pe fiecare dintre ei cum se opresc din activitatea obişnuită şi-şi ţintesc privirile spre cele două combatante gata de atac. Ochii le strălucesc ascunzând o dorinţă bolnavă de a face rău, de a schilodi pe oponent. Imediat încep pariurile şi fiecare dintre ei m izează pe favorită, în timp ce fetele se strâmbă una la alta şi se rotesc în cerc pentru a vedea cine face prima mişcare, mai concret cine-şi înfige prima mâinile în părul celeilalte,un stereotip destul de adevărat. 

        Fiecare uită că ne aflăm într-o cafenea şi se adună în jurul celor două. Aris îşi dă părul blond pe spate, în timp ce Camille o imită cu gesturi exacte pentru a o enerva şi mai mult. Pe faţa ei apare un rânjet lat care îi lasă la vedere caninii.

        -S-a supărat fetiţa cumva? Camille face botic şi se preface că plânge, moment în care Aris sare pe ea şi o trânteşte la pământ.

        În jurul nostru exclamaţiile auditoriului animă şi mai mult lupta celor două. Mă ridic şi vreau să sar între cele două, dar Chace mi-o i-a înainte şi o pescuieşte pe Aris de pe Camille,dar nu înainte să-i rupă o bucată bună din părul blond platinat. O i-a pe sus şi o duce afară.

        -Ai tu grijă de Joe până o duc eu pe Aris acasă ok? 

        -Sigur.  Mai bine las-o la tine acasă peste noapte nu cred că ai ei se vor bucura dacă o văd răvăşită. Erin aprobă din cap apoi dă să plece dar se opreşte.

        -Am să mă întorc după Joe tu doar stai puţin cu el. Ai cu ce să te întorci pe urmă?

        Dau din cap iar ea pleacă. Mă uit pe geam şi o Văd pe Aris în braţele lui Chace. Corpul îi tremură uşor iar el pare să-i şoptească ceva la ureche ca să o liniştească şi funcţionează pentru că ea se opreşte din plâns şi se urcă în maşină. Fay care a avut decenţa să-l ducă pe Joe afară imediat ce a fost strigat ''Bătaie între puicuţe'' îl aduce înapoi şi se duce să mai comande ceva cât timp aşteptăm.

        În timp ce beau restul cafelei, îi trimit un mesaj lui Aris apoi unul lui Erin ca să mă asigur că totul este în regulă cu ele.

        -La întâlnire?Cam stă în picioare şi mă priiveşte de sus ridicând o privire spre Joe care pare preocupat de telefonul lui.

       -Gelos? afişez un zâmbet la fel de rău ca al lui.

       Se aşează lângă mine şi i-a o gură din cafeaua mea.

     -Latte. Puteam paria că după plictiseala îndurată la detenţie ai vrea ceva mai tare. Brusc îmi amintesc că şi el a primit detenţie de la Lisa când a încercat să-mi i-a apărarea.

     -Sincer mi-am pus ceva semne de întrebare când te-am văzut de un metru optzeci şi blondă pe deasupra. Râde iar o gropiţă se joacă pe bărbia lui perfect rasă. Cred că îmi place sistemul de aici.

       -Chiar am vrut să vin dar...a intervenit Matt care dispăruse toată ziua şi când a adt un semn de viaţă mirosea a alcool, despre care am uitat să-l întreb, şi se purta ciudat.

       -Dar...ridică din sprâncene. E prea plictisitor la detenţie , ştiu tocmai am aflat.

      -Puteai la fel de bine să chemi şi tu pe altcineva. Oricum nu-mi amintesc să-ţi fi cerut ajutorul azi.

       -La care dintre situaţii te referi?

     Nu apuc să răspund pentru că vine Fay cu o duzină de brioşe şi cu un zâmbet de milioane pe faţă. Când îl vede pe Cam se aşează lângă el şi-i întinde mâna.

       -Şi tu eşti?

       -Spune-mi Cam. Se ridică şi dă să plece, însă ea îl apucă de braţ şi îl trage jos.

   -Dau vineri o petrecere şi chiar mi-ar plăcea să fii şi tu acolo. Îi zâbeşte suav strângându-l de braţ.

       Cam îi zâbeşte şi îi şopteşte ceva după care se ridică şi pleacă. Mi i-a o gură din latte-ul meu apoi imi face cu mâna.

       -Şti este chiar drăguţ.

      -Şti eu chiar trebuie să plec. Ai tu grijă de Joe până când vine Erin? Mulţumesc! Şi plec înainte să mă poată opri.

     Până acasă fac cel puţin douăzeci de minute pe jos dacă merg prin centru, aşa că hotărăsc să merg pe aleea din spatele magazinelor ca să scutesc zece minute de mers pe jos prin frig. În urma ploii care a durat aproape două ore, vremea s-a înrăutăţit considerabil, iar temperatura a scăzut destul de mult. Mă înfofolesc bine în geacă şi îmi îndes mâinile în buzunare încercând să le încălzesc puţin.
    Lumina este tot mai puţină imediat ce mă îndepărtez de vitrinele colorate ale magazinelor. Îmi mişc picioarele mai repede şi îmi impun ca data viitoare să nu mai încerc vreo scurtătură şi să merg pe un drum sigur şi bine luminat.
        Nişte umbre diforme plonjeayă în spatele meu  şi încep să se materializeze. Sar ca arsă în poziţia de luptă pe care Doamna Fox/Lisa ne-a arătat-o la orele de sport şi pentru prima data sunt bucuroasă că am îndurat antrenamentele ei grele în care luam cafteală constant până am început să mă prind cum stau lucrurile. Şi până când Matt m-a învăţat să îmi folosesc pumnii şi picioarele în avantajul meu nu al adversarilor.
       -Garda sus mereu. Echilibrează-ţi greutatea corpuluipe ambele picioare şi flexeazăle uşor ca să fii mereu gata de o lovirură sau ce un contra-atac. Cel mai bine ar fi dacă ai lovi direct în plexul solar, aşa sigur ţi-ai doborî adversarul. Pumnii strânşi ţinuţi în faţa pieptului, unul dintre ei uşor coborât ca să-ţi aperi partea inferioară a abdomenului. Şi dacă ţi-e frică, aminteşte-ţi că poţi să-ţi faci adversarul să se teamă şi el de tine.
        Mă întorc repede pregătită să mă apar şi reuşesc să intimidez un câine vagabond care nu făcea altceva decât să scotocească după mâncare. Continui să merg şi mulţumesc
cerului că nu a trebuit să mă lupt cu ceva mai mare.
       Trei voci cu tonalităţi diferite care vin dinspre colţul pe lângă care tocmai trecusem îmi atrag atenţia. Două feminine, mai mult sau mai puţin şi una bărbătească. Mă lipesc de umbra oferită de clădire şi bâjbâi prin jur ca să nu cad. Unde este acum patul meu şi cald, cu pufosul meu ghemotoc de blană Azula întins în el.
     Un tomberon murdar cu un puternic miros de mucegai şi descompunere îmi ocupă calea, iar eu mă izbesc din plin în el ca o toantă ce sunt când văd un şobolan că-mi trece peste teneşi.
      -Vai dar ce avem noi aici? Papuceii tăi nu sunt prea sofisticaţi pentru un cartier aşa jegos ca al nostru?
        Un tip mustăcios, probabil cu cea mai mare mustaţă pe care am văzut-o în viaţa mea, îmi rânjeşte arătânduşi dinţii maronii sau cel puţin ce a mai rămas din ei. Lângă el apar imediat două femei care însă nu au nimic feminin în ele. Una dintre ele rasă în cap cu o săgeată deasupra frunţii şi cu un inel in nas mai mare decât aş purta eu în urechi iar cealaltă, ceva mai domestică faţă de surata ei punk are o cruce de cel putin 30 de cm la gât care mă aştept în orice moment să lumineze, este sigur asiatică.
       -Ţi-a mâncat pisica limba sau tu chiar nu şti să vorbeşti. Tu chiar nu şti că nu-i frumos să ignori persoane binevoitoare.
        Te rog anunţămă şi pe mine când le vezi pentru că voi numai binevoitoare nu sunteţi. Asiatica se uită la mine. Face un pas în faţă, iar eu unul în spate. 
    -Dar asta este o totală lipsă de respect nu-i aşa Mount? i se adresează asiatica mustăciosului cu un animal mort pe faţă, probabil o veveriţă. 
     -Nu ştie, nu-i problemă. O învăţ eu fiecare silabă dacă-i nevoie. Tipa cu săgeată pe frunte se încruntă la mine după care se joacă cu inelul din nas.
      Dintr-o mişcare sare lângă mine şi încearcă să mă prindă de coada pe care mi-am făcut-o în vârful capului, dar mă feresc şi o lovesc în piept cât pot de tare. Care-i treaba cu părul într-o bătaie feminină? trebuie neapărat să ne lăsăm purtate de un stereotip?
        Durerea trebuie să fie destul de mare pentru că stă la pământ şi încearcă chinuită să respire. Aproape că mi-e milă de ea, aproape. Când prietena ei se avântă spre mine orice sentiment de milă dispare şi conştiinţa mă părăseşte pentru treburi mai importante.
        Asiatica nu a aşteptat o invitaţie specială pentru a interveni în bătaia noastră. Prinde momentul când nu sunt atentă şi mă trânteşte la pământ. O durere cumplită îmi cuprinde braţul peste care cad, iar primul gând care îmi vine este ''bravo tocmai te-ai ales cu un braţ rupt!''. Îmi prinde coada în mâini şi mă face să îngenunchez în faţa ei.
        -Nu-i aşa că-i de-a dreptul adorabil cum a încercat să zgârie pisicuţa asta micuţă. Ascultă aici răsfăţat-o asta-i lumea reală nu palatul în care probabil îţi faci tu de cap aşa că lasă baltă filmele pe care le-ai văzut şi fii atentă la mine. Îmi mişcă capul când în stânga când în dreapta ca să mă poată vedea toată audienţa. Mustăciosul, asiatica care nici acum nu poate respira, moment în care mândria mea face un salt şi câinele lăţos pe care l-am speriat, dar vai să nu uităm de biata veveriţă moartă ţinută ostatică pe faţa părăsului.

 Tipa scoate un briceag şi îl flutură în faţa mea.
    -Deci ce face o prostuţă ca tine prin astfel de locuri, doar nu vrei cumva să-ţi părăseşti palatul şi să ni te alături nu? râd cu toţii, numai eu mă chircesc ca să scap de durerea pe care mi-o dă strânsoarea ei.
    Cineva sare peste unul dintre ei şi aud sunetul oaselor pocnind. imediat tipa cu tatuaj îi urmează lui Mount care zace într-o baltă de sânge provenită de la noas şi gură. O imobilizează apoi o trânteşte dar ceva mai blând. Când se apropie de noi asiatica mă trage mai tare de păr.
        -Dacă te apropii, micuţa o păţeşte,rău. Asiatica îmi loveşte gâtul cu dosul lamei ca dovadă.
Dar silueta nu ascultă şi sare pe ea îi i-a cuţitul şi-l aruncă spre tomberonul nenorocit de care m-am lovit. 
        Când se apropie încet de mine mă gândesc dacă are rost să cer îndurare sau să mă las caftită şi eu ca mai apoi să apar în ziarul local ca dispărută sau mai rău moartă. Braţele lui mă cuprind ,iar eu mă chircesc gândindu-mă la cei mai rău, dar când simt izul dulceag de scorţişoară mă liniştesc.Matt. Îl cuprind în braţe şi plâng. Îşi desheie geaca şi mă trage la pieptul lui unde mă cufund în căldură şi dulceaţă.
        -Gata, gata, sunt aici, mereu am să fiu. Mă prinde de obtraji şi îmi ridică faţa, haide am să te duc acasă.
        Când sunt în maşină după ce m-am lăsat purtată de el în braţe, se uită la mine din cap până-n picioare. Se încruntă când îmi vede rana de la gât şi înjură. Scoate imediat echipamentul de urgenţă din torpedou şi mă obligă să stau nemişcată.
        -Matt este doar o zgârietură nu face caz din nimic. Mai bine mergem acasă, îmi este foame şi somn. Mă uit la el dar faţa lui nu trădează nimic.
        -Tu chiar nu ai ţinut nimic minte din ce ţi-am arătat. Şti că dacă nu veneam la tip ai fi putut şi moartă nu sau cine ştie ce altceva ţi-ar fi putut face, dar tu continui cu teoriile tale inutile. 
        -Matt îmi pare rău, îmi feresc privirea dar el mă face să mă uit din nou la el.
        -Şti că mai era uite atât şi ţi-ar fi tăiat gâtul iar tu ai fi zburat probabil acum deasupra mea  şi ai fi strigat aleluiah.
         Încep să râd, dar el nu râde, doar mă priveşte serios.Îmi trec braţele pe după gâtul lui şi nu-l las să-şi termine opera, adică să-mi bandajeze gâtul de parcă ar fi rupt sau cine ştie ce altceva.
       -Mulţumes, mulţumesc, mulţumesc Matt eşti mereu cel mai bun eşti... 
        Îmi cuprinde umerii şi pare serios.
        -Eu nu te văd ca o soră, sau amică sau prietenă sau ce vrei tu.
         Mă albesc la faţă şi nu mai ştiu ce să spun. Oare revelaţia lui de la amiază cu prietenii inutili mă cuprindea şi pe mine, oare sunt şi eu nimic în ochii lui.
        Feţele noastre sunt acum aproape, prea aproape, ca acum patru ani,când amândoi eram la gimnaziu. În clasa a noua eu stăteam exact ca acum în faşa lui Matt privindui ochii cenuşii cum mă conturează, dar să încep cu începutul.
         La şcoală eram una dintre puţinele fete care îşi petrecuse ziua de Sf. Valentin singură, eu neavând iubit. Aris nemaipomenit de fericită că primise un sărut nemaipomenit de la Chace, un jucător de fotbal, nu ratase niciun detaliu picant de povestit. Deşi nu fusese un sărut mai lung de un minut în mod clar, ea şi-a petrecut toată pauza sporovăind fără oprire.
        Când ajunsesem acasă în ziua aia, Matt mă găsise singură pe leagănul din spatele casei înfăşurată într-o pătură şi cu un teanc de şerveţele după mine. Îmi adusese un braţ întreg de prăjiturele în formă de inimioară , trufe de ciocolată acadele şi un balon pe care scria ''sunt îngerul tău''. În timp ce-şi îndesase una dintre trufe în gură s-a aplecat deasupra mea, a zâmbit dulce şi mi-a oferit primul sărut, buzele noastre având gust de lichior de căpşuni.
        Sărutul lui, primul meu sărut, fusese delicat ca o atingere uşoară peste buzele mele, dar fusese perfect. Nu-mi puteam imagina un sărut mai bun. După ce ne-am separat eu încă mai avea urmele lacrimilor pe faţă şi din cauza stânjenelii eram roşie ca un rac, dar el mi-a zâmbit apoi mi-a sărutat fruntea şi a continuat să-mi dea praline de altfel cum făceam şi eu.
        Matt închide ochii şi se apropie mai mult de mine până când îi simt buzele moi peste ale mele. Îmi închid ochii şi îl las să-şi continue sărutul. Un sentiment ciudat îmi inundă pântecul pentru că îl sărut pe Matt, cel mai bun prieten al meu,însă îmi amintesc cât de mult aveam eu nevoie de un sărut în ziua aceea şi presupun că are şi el nevoie acum de al meu aşa că îi răspund sărutului în timp ce el se joacă cu o şuviţă rebelă din părul meu.

       Căldura Azulei pe pieptul meu are mereu acelaşi efect. Adorm imediat ce se propteşte de mine şi îşi îngroapă căpşorul ei micuţ în scobitura gâtului meu. Visez, simt asta. Sunt pe un câmp verde şi sunt singură. Ştiu că visez pentru că suntem în luna noiembrie, nu mai este niciun câmp înverzit acum, dar este primul vis pe care îl am şi în care nu înnebunesc aşa că mă las purtată de el. Picioarele imi sunt desculţe şi gustă din răcoarea ierbii. Vântul bate lin şi face iarba să tremure sub atingerea lui. Câţiva bujori rozalii animă verdeaţa. Culeg două flori şi le inspir parfumul catifelat. Miros diferit, miros a alcool.

         Deschid ochii şi îl găsesc pe Matt cum se holbează la mine ridicând din sprâcene când scot un ţipăt.

      -Ce naiba, îi arunc o pernă în faţă apoi îmi trec braţele ca un lanţ în jurul gâtului său şi îl aduc aproape de mine. Unde ai fost? De ce nu răspunzi la telefon? Şti că eşti căutat de dimineaţă?

         Mirosul de alcool este şi mai tare acum. Îl pot şimţi cum îmi arde în nas. Sigur este ceva tare. Dau să mă desprind de el, însă el mă înfăşoară cu braţele şi nu-mi dă drumul.

         -Am sunat şi ţi-am lăsat şi două mesaje să-ţi spun că n-am nimic,dar tu nu ai răspuns aşa că am venit aici. 

         Mă uit la telefon. Trei jumătate. Imediat trebuie să merg la detenţie.

        -Nu nu nu, duc telefonul la ureche şi ignor faţa buimacă a lui Matt.

       -Aris eu sunt, da da l-am găsit pe Matt este bine nu are nimic. Am nevoie de o favoare.

       La auzul numelui său Matt se întoarce spre mine, dar cum ştie că vorbesc cu Aris nu se chinuie să întrebe nimic ci doar îşi dă teatral ochii peste cap.

       -Mergi te rog în locul meu la detenţie eu trebuie să fac ceva, un suspin la celălalt capăt al firului, ei haide supraveghetor este antrenorul echipei de fotbal şi el nu ne cunoaşte. 

       -Unde-i Matt? Când ai vorbit cu el? E la tine, vin şi eu în cinci minute.

       Înainte să-i pot răspunde Matt face semne disperat cu mainile să-mi dea de înţeles că nu are chef acum de Aris.

       -Matt este... dar nu apuc să spun mai mult pentru că el îmi smulge telefonul din mână şi închide.

       -Dacă îmi mai aud odată numele pronunţat de ea am să înnebunesc mai rău decât soră-sa.

         -Matt!

     -Ce? De parcă nu ştii cât de stresantă poate fi. Se lasă pe spate pe patul meu şi jonglează cu telefonul.

        Îi i-au telefonul din mână şi îi trimit un mesaj lui Erin căreia îi cer acelaşi lucru, dar faţă de Aris ea acceptă din prima şi pune mult mai puţine întrebări.

        Mă întorc spre Matt şi îl examinez cu atenţie. A crescut cel puţin 7-8 centimetri şi a pus o musculatură de toată frumuseţea pe el în anul ce trecuse. Acum a devenit unul dintre cei mai înalţi din echipă şi cei mai puternici. A fost ales în fiecare an căpitanul echipei, fluturându-i de sub nas postul lui Chace, iubitul lui Aris.

      La fel ca mine începe să mă examineze din cap până-n picioarele desculţe şi încrucişate. Îmi trag repede pătura de pe pat pe mine încercând să ascund pijamaua cu Hello Kity de care el râde încă de când mi-a dat-o acum patru ani cred. Faţă de acum patru ani cămaşa este mult mai scurtă şi muuult mai strâmtă. Un zâmbet îi apare pe faţă imediat ce dau pătura de pe mine, iar eu scot limba la el aşa cum făceam când eram mici şi ne supăram unul pe celălat.

        -Acum îmi vei spune unde ai dispărut toată ziua şi de ce miroşi ca un bar?

        -Eu, a e complicat mai bine lasă. Apropo mor de foame cobor să văd ce ai prin frigider stomacul ameninţă să se mănânce pe el singur. 

        Chiar ştiu ce zice, nu am mâncat întreaga zi, iar acum că a adus vorba despre asta îmi estede două ori mai tare foamne ca înainte. Coborâm amândoi la bucătărie. Scotocesc prin frigider şi ca de obicei nu găsesc mare lucru. Doamna Rodriguez este singura care găteşte în casa asta, iar cum ea a plecat de dimineaţă să o viziteze pe sora ei nu a mai apucat să facă nimic de mâncare. I-au două cutii de îngheţată una de cacao mie şi cea cu mai multe arome lui.

        -Deci asta sunt. Sunt suma greşelilor mele, a alegerilor pe care le-am făcut şi pe care le regret, a persoanelor pe care le-am iubit şi m-au lăsat. Sunt înconjurat de oameni nătângi care de droghează la greu, de fete care sunt gata să-şi piardă virginitatea în braţele mele fără să le pese. Am prieteni, dar sunt singur. Am părinţi, dar sunt orfan şi tu şti asta mai mult ca oricine. Mă cunoşti, mă mai şti? Tu mai şti cine sunt pentru că eu am renunţat de mult să mai caut.

       Am rămas fără cuvinte.Mă gândesc la ce aş putea să îi răspund. În faţa mea stă o persoană rănită, cu un gol în suflet pe care se aşteaptă să îl umplu eu. Să pun ceva în el ca să nu mai fie gol şi rece. Dar ce aş putea pune acolo? Speranţă? speranţă pentru ce? Iubire? iubirea se uscă la fel de repede ca petalele unei flori smulse, rupi persoana, îi secătuieşti iumirea. Înţelegere, poate că de asta avem nevoie cu toţii. De cineva care să fie acolo pentru noi, să ne înţeleagă proastele obiceiuri să devenim mai mult decât pasiunea cuiva cum este Matt pentru Aris. 

      Îmi trec degetele prin părul lui, iar el îşi sprijină capul în căuşul palmei mele.Îl privesc lung, uitându-mă fix în ochii lui cenuşii li firavi şi ştiu că ceva îl apasă, ştiu că toată filozofia asta provine de undeva, că sufletul lui nu şi-a deschis porţile pentru o doză de sinceritate ca mai apoi să lase totul baltă şi să redevină drogatul simpatic din vecini. Etichetă pusă de Elena.
      -A plecat. Ăsta este singurul lucru pe care mi-l spune, apoi se ridică şi pleacă.

      Ajung la Starbucks cu cinci minute mai devreme decât stabiliserăm. Îmi comand un latte şi privesc uimită cum mâinile lui îndemânatice modelează oarecum laptele şi spuma cafelei mele transformând-o într-o floare deschisă.
       La masa de lângă fereastră o văd pe Erin cum îmi face discret semn cu mâna aşa că merg la ea. Cuprind ceaşca cu palmele şi o las să mi le încălzească până când buricele degetelor se înroşesc.
     -Salut străine, mă bucur că ai dat şi tu din nou de frumuseţea civilizaţiei.Erin îmi rânjeşte după care îmi face loc lângă ea.
        -Ha ha nostim, o împing cu umărul după care i-au o gură zdavănă din latte-ul meu cu extra lapte.
        Nu apucăm să spunem nimic mai mult pentru că imediat îşi face apariţia Aris. Poartă o rochiţă roz şi un cardigan care îi ajunge până aproape de glezne. Se încruntă la mese şi la oamenii de la ele până când ne zăreşte. În spatele ei, ţinându-se de cardiganul lung, Paul, fratele ei mai mic se lasă târât de ea până la masa noastră.
       -Traficul a fost îngrozitor, şi în plus am şi companie. Paul ne zâmbeşte din spatele ei apoi muşcă cu poftă din brioşa cu afine pe care am comandat-o pentru Aris.
         -I-a priviţi aici.
         Aris flutură prin faţă noastră cheile unui BMW, apoi le aruncă pe masă şi se aşează lângă fratele ei.
      -Ghici cine are maşină nouă? Clipoceşte din buze apoi îşi dă cu un alt strat de gloss când îl vede pe Chace că intră în cafenea.
     -Aris nu-mi spune că mai nou ai trecut la boşorogi milionari gata să-şi stoarcă conturile pentru o pradă mai tânără? Erin îşi uneşte sprâncenele în semn de nedumerire.
      -Nope, momentan mă rezum la buzunarul alor mei, dar asta nu înseamnă că nu sunt deschisă la oferte.
         Joe se uită urât la ea, dar decide că bioşa este mult mai importantă decât ea aşa că-şi continuă ospăţul.
        În timp ce noi ne hilizim pe tema băieţilor pe care Aris i-a avut la activ, Fay se face comodă lângă doi trăgând-o cu ea pe Camille căţelul ei fără zgardă, care îşi face loc lângă Aris.  Camille i l-a şterpelit de sub nas pe Matt cu doi ani în urmă şi Aris nu este genul care uită şi iartă.
     -Salut fetelor, sper că nu întrerup ceva important. Fay ne prineşte pe toate apoi continuă, oricum dau o petrecere aşa că sunteţi invitate
      -Vineri seara vă aştept la mine, partenerii sunt obligatorii şi vă rog să aibă măcar vârsta pentru carnet. Când ne holbăm la ea strâmbă din nas, Glumeam, dar serios căutaţi-vă parteneri.
       După ce termină de vorbit cu noi, Camille îşi unduieşte corpul şi merge la masa băieţilor unde se aşează în poala lui Chace. Îşi trece unchiile lungi şi roşiatice peste obrazul lui uşor ţepos şi râde fals imediat ce el spune ceva. Continuă să-i vorbească plimbându-şi unghiile pe braţele lui, apoi pe piept. Îl sărută apăsat pe obraz lăsându-i o urmă imensă de ruj roşu deschis.
        Stacojie la faţă Aris apucă brioşa pe jumătate mâncată a fratelui ei şi o zdrobeşte între degete. Se ridică în picioare şi porneşte spre masa lui Chace, iar eu deja îi pot auzi pe ceilalţi băieţi cum strigă în cor '' Bătaie între puicuţe''.

         Domnul Labronski ridică o carte în mână apoi îi răsfoieşte paginile uşor.

       -Astăzi şi în orele care vor urma vom vorbi despre Divina comedie a lui Dante Alighieri, cel mai mare poet al Italiei. După cum bine ştiţi, eroul a călătorit în toate sferele existenţei. Infern, Purgatoriu şi Rai. În Infern şi Purgatoriu însoţit de Vergiliu, iar în Rai de iubita lui moartă, Beatrice. Noi vom discuta despre Infernul lui Dante, îmi poate spune cineva ceva despre el?
       După cum era de aşteptat fiecare mână stă bine ascunsă în bancă, iar fiecare dintre noi se piteşte cât mai bine încercând să scape de ochii ca de gheaţă ai domnului Labronski. Cam se mişcă în bancă apoi spre surprinderea tuturor ridică mână şi începe să ne spună despre opera poetului italian.
       -Dante împarte Infernul în nouă cercuri:Primul cerc:Limbul locul în care zac savanţii, poeţii, cercetătorii, cu unicul păcat de a se fi născut înaintea lui Iisus, Al doilea cerc: Cercul celor care au păcătuit în numele iubirii, Al treilea cerc:Lacomii cercul plin de nămol de pucioasă de noroi care domină continuu, unde ploaia mohorâtă este mereu prezentă, aici sunt sufletele avarilor care toată viaţa au trăit pentru avere, Al patrulea cerc:zgârciţii şi risipitorii care sunt siliţi să împingă greutăţi cu pieptul,Al cincilea cerc:mânioşii care îşi sfâşie carnea unul altuia afundaţi înnoroi, Al şaselea cerc: Ereticii care nu pot intra în cetatea Dite, Al şaptelea cerc: Primul brâu locul celor care au fost violenţi împotriva aproapelui fiind scufundaţi până la nivelul gâtului în sânge, Al doilea:locul sinucigaşilor care sunt transformaţi în arbori noduroşi cu spini, Al treilea: loc al sodomilor, al celor împotriva firii care au făcut crime împotriva lui Dumnezeu, aici este un deşert un fulgi de foc cad, Al optelea cerc:Ghicitori, negustori, hoţi, pungaşi, Al nouălea cerc: cercul trădătorilor.
       Nu glumesc când spun că toată lumea a rămas cu gura căscată. Cred că şi domnul Labronski în sinea lui este la fel de uimit ca şi noi ceilalţi. Toate privirile sunt aţintite asupra lui Cam. Se reazămă de spătarul scaunului şi îşi încrucişează braţele la piept parcă pentru a auzi concluzia profesorului nostru pentru informaţiile lui.
       -O bună descriere domnule Cam poate că totuşi te-am subestimat. Bun restul clasei vreau să vad câte o prezentare pentru opera lui dante corespunzătoare cerinţelor pe care le veţi primi fiecare. Trece pe la fiecare la masă şi lasă câte o hârtie care conţine tema noastră. 
       Sună clopoţelul. Cam se ridică, îmi face cu ochiul şi pleacă trecându-şi ghiozdanul peste umăr.
        Aris trece pe lângă mine, mă înşfacă de mâneca gecii şi mă trage în baie după ea. Se uită la fiecare toaletă să vadă dacă este cineva înăuntru, iar când o boboacă iasă din una o expediază imediat cu o fluturare a mâinii apoi se întoarce către mine cu o figură serioasă.
       -Matt a dispărut. Îşi frământă mâinile una de alta apoi şi le trece nervosă prin păr.
     -Aris a trecut doar o oră de când am venit la şcoală, nu crezi că exagerezi. Ştiu de câţiva ani despre pasiunea secretă pe care Aris o are pentru Matt şi despre grija pe care i-o poartă, dar el preferă mereu să nu o bage în seamă sau să pretindă că nu ştie despre sentimentele ei.
     -Îţi spun nu este nicăieri. Avea antrenament la fotbal şi nu a fost. Cei din echipă l-au căutat întreaga dimineaţă. După ce tu ai plecat şi m-ai lăsat cu buza umflată am mers la clasa domnului Whitman şi nu era acolo. Ca să nu am probleme am spus că eu  şi Matt eram chemaţi la secretariat pentru nişte acte cu privire la următorul meci. Pe urmă am mers pe terenul de fotbal şi nu era, l-am întrebat pe Chace de el şi şti ce mi-a zis că a plecat ca un nebun dintr-o dată.
      Imediat au pornit-o lacrimile. Aris nu este cea mai sensibilă persoană din lume, însă Matt a fost prima ei dragoste chiar dacă el nu ştie asta. Sora mai mare a lui Aris a avut tulburări grave de comportament cu cinci ani în urmă.
      Într-o zi s-a închis în casă şi a închis-o şi pe Aris cu ea. A spart mai multe pahare, bibelouri, decoraţiuni, tot ce putea fi casant prin sufrageria lor, apoi a început să-şi taie pielea cu cioburile. Când a venit Aris la ea a luat-o în braţe şi a sărit cu ea prin geamul care despărţea sufrageria de curte şi au ajuns în piscină amândouă. Aris a supravieţuit datorită lui Matt care a scos-o din piscină, dar sora ei a murit din cauza pierderii masive de sânge, iar de atunci Aris îl vede pe Matt ca pe eroul ei.
   

  -Ascultă Matt poate avea grijă de el şi singur, chiar tu ai spus de dimineaţă că nu arăta bine, poate că a plecat acasă, o să vorbim cu el mai târziu şi ai să vezi că totul este bine. Scot din geantă un şerveţel îndoit şi il întind.
       -Dacă te ajută cu ceva am să sun la el acasă, iar dacă îmi răspunde mama lui am să zic că şi-a uitat un proiect acasă şi deaia am sunat, dacă răspunde el o să-l întreb dacă totul este ok, este bine aşa?
       -Am făcut-o deja, însă ar fi fost bine să fi avut şi eu ideea ta cu proiectul, oricum nu este acasă şi se pare că nici noaptea trecută Matt nu a fost acasă. Aris se uită la mine şi începe din nou să plângă.
      -Spalăte pe faţă şi dute la cantină sunt sigură că dăm de el până la sfârşitul orelor. Eu trebuie să merg la sport aşa că ne vedem după ok?
        Doamna Lisa, o rusoică care este antrenoarea noastră şi căreia îi mai spunem doamna Fox pentru ca lisa înseamnă vulpe în ruseşte este genul acela de femeie care poate învinge patru bărbaţi mătăhăloşi la orice sport de contact.
        Are o gamă variată de tatuaje care-i împodobesc într-un mod aparte braţele, apoi se încrucişează la ceafă şi presupun că ele continuă şi pe spate în jos. Nu au forme concise, fiecare este o buclă care se răsuceşte la nesfârşit. Sunt ca nişte semne tribale răspândite pe pielea ei. Într-o oră Matt a avut ideea genială să ne uităm mai aproape la tatuajele ei să vedem dacă nu are tatuat ascuns pe undeva un zar cu cinci buline, semnul puşcăriaşilor. Rezultatul a fost dezastruos, ne-am ales amândoi cu cinci ture în plus de teren.
        Îmi i-au echipamentul de sport pe mine, şortul negru pe care Elena mi-l modificase, strângându-l şi scurtându-l puţin şi tricoul roşu. Îmi verific din nou telefonul să văd dacă am un mesaj de la Matt sau de la fete apoi plec pe teren.
       Merg pe teren să văd dacă îl găsesc pe Matt. Doamna Fox stă la capătul terenului împreună cu antrenorul echipei de fotbal şi pe faţa ei văd un zâmbet strâmb şi chinuit.
         Mă strecor în spatele tribunelor şi am grijă să nu primesc gratis nişte gumă pe tricoul proaspăt spălat.Îmi prind părul într-un coc în vârful capului ca să nu fiu nevoită să-l tai din cauza unei gume care se lipeşte de el. Vaga bucurie de pe faţa ei a trecut imediat la furie. Mă apropii mai mult să aud ce spun. Când ajung în spatele tabelului de marcaj mă pitesc şi mai mult ca să nu fiu văzută.
    -Ascultă aici nu am chef ca lucrurile să se schimbe din cauza unui adolescent cu probleme hormonale aşa că fă ceva în privinţa asta. Vulpea îşi trece nervoasă degetele prin părul scurt şi blond aproape alb.
       -Nu tu ascultă tu la mine  tu la mine. Nu-mi pasă mie cât de mult eşti tu adâncită aici, puştiul  e remarcabil aşa că nu te mai zbârli la mine şi lasămă pe mine să rezolv.
     -Deja eşti depăşit nu mai poţi face nimic, subiectul te depăşeşte. Ochii Vulpiţei scânteiază puternic. Venele de pe frunte i s-au umflat puternic şi se văd cum pompează.
       Dau să ies din ascunzătoarea mea şi să-i las să discute în continuare, dar stomacul meu scoate zgomote care pot fi auzite de la kilometri depărtare. Detenţie pe viaţă urmează să fie scris în dosarul meu.
    Ceva greu se apasă pe spatele meu şi mă lipeşte de pământul bătătorit, o mână astupându-mi gura.Vulpea atuncă o privire peste teren şi peste tribune apoi pleacă însoţită de antrenor.
        -Hei linişteşte-te dacă nu vrei ca vulpea aia să vină şi să ne găsească aici. Îmi împing cotul între coastele lui şi îl simt cum alumecă de pe mine.
       -Am vrut să te scap de necazuri şi tu aşa îmi mulţumeşti? Cam stă pe o parte lână mine. Se ridică în picioare şi îmi întinde şi mie mâna să fac la fel.
        -Ar fi bine să o tulim de aici cât mai repede până nu se întorc cei doi, şi face semn cu capul în direcţia sălii de sport.
        -Mersi şi scuze că te-am lovit.Am roşit puţin şi sper ca el să nu fi observat asta.
      -Nee nu-i nimic, trebuie să o şterg ne mai vedem, şi pleacă spre tribune lăsându-mă singură.
       Mă întorc la vestiar să văd dacă Aris mi-a adus ceva de mâncare dar nu găsesc nimic. Îi las un mesaj scurt lui Matt în care îi zic să mă sune după care mă întorc pe teren.
       -Alinierea doamnelor, astăzi facem zece ture de teren şi să nu vă aud smiorcăindu-vă că altfel se vor dubla. Acum mişcaţi-vă odată. Se plimbă printre noi şi când ajunge la mine îmi pune mâna pe umăr.
       -Mulţumesc că ni te-ai alăturat.Şti că am toleranţă zero pentru întârziaţi. Sper că nu ai planuri pentru mai târziu pentru că tocmai ţi le-am anulat. Detenţie.
        Restul zilei aproape că a zburat. Nu au mai avut loc evenimente deosebite înafara faptului că nimeni nu a putut da de Matt. Înapoi în camera mea, m-am aruncat în patul moale, am luat micul ghemotoc portocaliu de blană în braţe şi am adormit imediat ce Azula a început să toarcă alinată pe pieptul meu.

         Îmi despletesc părul şi îl eliberez din coada strânsă pe care Elena mi-a făcut-o înainte să plec. Mă aplec şi-mi scot papucii primiţi de ziua mea care mi-au plăcut atât de mult dar care acum mi-au lăsat răni la picioare. Mă aşez pe scaunul din faţa oglinzii. Trăsăturile îmi sunt uşor deformate în reflexia ei.

       Ochii au o nuanţă bolnăvicioasă de verde ca cea pe care o are supa de pui a Elenei pe care mă obligă să o mănânc atunci când sunt răcită. Lacrimi îmi curg uşor pe obraji, dar nu-mi amintesc motivul pentru care plâng, nu-mi amintesc nici dacă trebuie să plâng din ceva sau doar este efectul întârziat al oboselii.

       Rochia în nuanţa spumei laptelui pe care Elena a primit-o nu îmi vine deloc. Corsetul ei cu floricele rozalii se strânge uşor pe talia mea. Panglicile de la spate parcă îmi trec prin piele pentru a ajunge la coaste. Trag de tivul rochiei pentru a o scoate de pe mine , dar nu iasă.  Coastele încep să-mi pârâie sub presiunea materialului. Sânii mai au puţin şi sar din corset.

      Caut cu privirea o foarfecă. Nu găsesc. Caut ceva ascuţit cum ar fi cuţitul pentru scrisori pe care Elena îl are de la mama ei. Nu-l găsesc. Cad la podea şi continui să trag de material care începe să se subţieze în timp ce se strânge.

       -Cam strâmtă pentru gustul meu, dar cred că ţie îţi vine bine. De pe canapea un chip alb mă priveşte. Buze subţiri şi rozalii se lăţesc într-un zâmbet.

        O strângere şi mai tare a materialului mi-a atras din nou atenţia.Mă prind de scaun şi mă ridic. Îl prind de spătar şi îl arunc în oglindă. Cioburi plutesc deasupra mea, iar eu îl prind pe primul care ameninţă să mă rănească. Lipesc bucata de oglindă de material şi nimic. Materialul nu se rupe când încerc să-l tai cu ciobul.

        -Şti cum se spune, cu cât te zbaţi mai mult cu atât te scufunzi mai repede.

        Mă zbat tot mai tare pentru aer, dar nu primesc. Când mă uit la canapea văd o figură cunoscută...

        -Draga mea trezeşte-te, hei trezeşte-te, sunt aici. Tata stă la marginea patului meu şi mă cuprinde ocrotitor cu braţele. Continuă să-mi spună să mă liniştesc până când respiraţia îmi revine la normal. 

        La început trag guri mari de aer, apoi mă liniştesc şi mă las cuprinsă de braţele tatei ca într-un nor de ceaţă caldă şi moale. Broboade de sudoare îmi alunecă pe frunte în jos spre obraji.

       -E ok tată, acum mă simt ceva mai bine, încerc să-l liniştesc, dar ştiu că poate vedea spaima pe care coşmarul mi-a lăsat-o.

       -Dacă vrei pot să rămân până adormi, poate aşa o să scapi de coşmaruri. Îi privesc ochii albaştri şi ştiu că ar face orice să mă simt mai bine.

       -Nu mulţumesc, este ok tot ce am nevoie acum este un pahar cu apă rece şi-mi voi reveni.

       Mă sărută protector pe frunte apoi pleacă lăsându-mă singură în întuneric. Mă ridic din pat şi merg la baie. Dau drumul duşului şi mă las învăluită de apa rece. Picăturile reci de apă îmi fac întregul corp să tremure, dar mă simt mai bine. I-au primul tricou larg pe care îl găsesc şi mă arunc în pat cuprinsă de un somn profund şi fără vise.

         Pe la şapte şi vreo zece minute unn mieunat persistent îmi tulbură somnul. Azula stă la marginea patului şi zgârie cu gheruţele una dintre pernele bunicii. Miaună la mine apoi îşi continuă liniştită treaba fără ca măcar să mă bage în seamă. 
        Imediat ce aud versurile melodiei Blue jeans ştiu că mă sună Matt să vadă dacă sunt gata de şcoală.
        -Neaţa, gata de pericol? Nu cred că ar fi putut să ţipe mai tare nici dacă ar fi vrut.
      -Gata oricând eşti tu. Matt stă la câteva case distanţă de casa mea. Suntem cei mai buni prieteni de la şase ani, contra protestelor pe care Elena le are referitor la tatuajele lui, care mi-e una mi se par incredibile şi la cre am asistat când au fost făcute cel puţin la unele dintre ele.
        -În zece minute vine Aris după tine deci lasă tonele de machiaj şi mişcă-ţi fundul jos.
       -Zece minute?Cred că glumeşti. Sunt gata în cel puţin jumătate de oră, vă descurcaţi voi.
        Trag repede pe mine jeanşii negri, o cămaşă de mătase pe care Elena a exclus-o din garderoba ei extravagantă şi cobor la masă. Îl pup pe tata pe obraji şi o ocolesc pe Elena care îşi plimbă fundul ascuns sub o fustă mult prea scurtă pentru vârsta ei prin bucătărie.
        -Ai reuşit să dormi noaptea trecută? Elena îşi examinează unghiile proaspăt vopsite în timp ce doamna Rodrigues ne pregăteşte masa.I-am spus de atâtea ori tatălui taă dragă trebuie să te ducă la un psiholog cu ceea ce ţi-a lăsat moştenire mama ta ne pute aştepta oricând la ce este mai rău sau...
       -Da, am adormit imediat, nu-mi place să-mi amintească de mama şi nici tatei nu-i place aşa că de fiecare dată când o aduce ea în discuţie ori plec şi o las să continue de una singură ori sfârşesc prin a mă certa cu ea.
        Elena este sora mai mare a tatei. Are în jur de 42 de ani dacă nu mai mult şi de la dispariţia mamei s-a mutat cu noi deşi nimeni nu i-a cerut asta. Nu a avut niciodată o familie, exceptând relaţia ei cu un director de bancă care a murit în urmă cu zece ani şi care i-a lăsat întreaga avere ei. De atunci trăieşte să consume şi să mă enerveze pe mine.
          Mă ridic de la masă şi las clătitele cu afine deoparte.
        -Te iubesc tati. Când privesc în ochii lui văd cum se luminează şi ştiu că simte şi el la fel pentru mine chiar înainte să mi-o spună.Plec cu Aris şi Matt la şcoală.
       -Şi eu te iubesc draga mea, acum pleacă înainte să întârzii.
       Plec înainte să o aud pe Elena cum se simte deranjată de numele lui Matt. În faţa casei Matt într-o decapotabilă neagră, cadoul de ziua lui, mă aşteaptă dar fără Aris. Plonjez pe locul din dreapta şi îi zâmbesc.
     -Calc-o. Vine Elena şi nu are cea mai fericită faţă din lume să şti.Îmi zâmbeşte răutăcios şi apasă acceleraţia până la podea. Apropo unde-i Aris?
        -Aris şi Erin ne aşteaptă în faţă la Starbucks aşa că pune-şi centura pentru că am de gând să zbor până acolo şi nu glumesc.
       De teamă să nu fiu aruncată din maşină pentru că îl cunosc pe Matt îmi încleştez degetele de centura de siguranţă şi mă rog ca pe viitor să vină după mine când are o maşină cu plafon.
        Matt este înnebunit de maşini încă de când era mic şi îşi cheltuie cea mai mare parte din bani pe ele, având din plin din moment ce părinţii lui au o firmă cu închirieri şi vânzări de maşini.
        Muzica care răsună la maxim din boxe şi viteza cu care conduce îl face pe Matt  să scoată un chicot de bucurie ca şi când ar fii un copil, dar pe mine mă face să înghit în sec şi să mă rog să nu accelereze şi mai tare. Îşi întoarce din când în când capul spre mine şi îmi rânjeşte cu dinţii lui perfecţi ca să mă liniştesc dar numai linişte nu-mi aduce faptul că în loc să fie atent la drum el se zgâieşte la mine.
        În cinci minute frenezia lui Matt a ajuns la extaz. Bordul maşinii arată că mergem cu peste 150 km/h,  iar el nu pare că vrea să se limiteze doar la atât. Pun mâna uşor pe umărul lui ca să nu-s sperii. Când îşi întoarce capul spre mine nu mai văd zâmbetul acela care îmi spune ''stai liniştită, totul este doar distracţie, n-ai motiv să te îngrijorezi crede-mă ştiu ce fac'', ci un rânjet nebun exact aşa cum îl descrie Elena pe Matt.
        -Hai relaxează-te şi tu puţin doar experimentăm senzaţii noi nu? Ridică din sprâncene iar eu dau din cap.
         După vreo 100 de metri trecem şi de Aris şi Erin care ne fac disperate semn cu mâinile pentru a ne atrage atenţia, dar Matt nu opreşte, iar eu încep să cred că a fost o mare greşeală să mă urc cu el în maşină.
        -Matt nu te mai prosti şi opreşte. Nu vezi cât de tare mergem sau care e problema ta. Vrei să mori pentru adrenalină, bun bravo ţie, dar eu nu vreau.
       -Atunci o să mor în viteză la propriu. Tipul ăsta a tâmpit peste noapte sau eu încă dorm.
        -Gata opreşte aici sau eu mă arunc din maşină şi şti ca aş face-o.N-am de gând să mor ok, n-am de gând să-mi las viaţa în mâinile tale, tu nu poţi avea grijă de tine mite de alţii şi o dovedeşti mereu.
         Mâinile lui Matt încep să tremure, apoi cu un viraj brusc opreşte maşina.
   -Îmi pare rău, sincer. Îşi lasă capul peste mâini în timp ce spatele începe să-i tremure.Primul lucru la care mă gândesc este că l-am facut să plângă cu vorbele mele, dar când îl ridică începe să râdă isteric.
        Sar din maşină fără să mai deschid portiera şi pornesc către Starbucks unde trebuia să ne întâlnim cu fetele. Îl aud cum fuge în urma mea să mă ajungă, dar încerc să-l ignor.
      -Serios acum, nu am vrut să te sperii pe cuvânt, îşi pune mâinile pe umerii mei şi mă trage spre el. Dintr-o mişcare a umerilor i-am dat mâinile jos de pe umerii mei. Pe cuvânt că nu am luat nimic şti şi tu că nu aş face aşa ceva nu? Privirea de căţeluş lovit intră imediat la datorie.

         Mă aşez la volan şi îl ignor tot drumul spre şcoală. În faţă la Starbucks le găsesc pe Aris şi pe Erin cu feţele îmbufnate, dar când ne văd feţele mie şi lui Matt se rezumă la tăcere şi hotărăsc că cel mai bine ar fi să ne urmeze exemplul.

        Imediat ce ajungem în curtea liceului, parchez decapotabila lui Matt cât mai aproape de şcoală.Îi arunc cheile de la maşină şi îl văd cum este asaltat de restul echipei de fotbal şi îl las să plece.
        Merg la dulap şi oftez împreună cu Aris când ne dăm seama  că ne începem ziua cu ora de literatură.
        -Stai puţin.Aris îmi prinde braţul înainte să pot intra în clasă şi am o vagă bănuială că ce are să mă întrebe nu are nicio legătură cu tema kilometrică pe care am primit-o.Matt este în regulă, adică mai avea puţin şi credeam că o să verse în maşină lângă mine.
       -Sunt sigură că este bine poate că lipsa de somn îl afectează dar nu cred să fie mai mult.
       -Dar era aşa de palid tu nu l-ai văzut?Aris mai are puţin şi începe să bocească lângă mine. 
    -Crede-mă dacă este să păţească cineva ceva din cauza mahmurelii, acela nu-i Matt. Apropo data viitoare când roşeşti în faţa lui şi mai faci o mutră de căţel lovit ar trebui să te dai şi cu gloss.
        După asta o las pe hol şi intru în clasă aşezându-mă în a treia bancă, făcându-mi un plan cum să rămân neobservată.
        -Ai liber aici? Îmi ridic privirea din cartea de literatură ca să dau de nişte ochi căprui care se îngustează imediat ce întârzii prea mult răspunsul.
         Dau afirmativ din cap iar el se aşează lângă mine. Îşi scoate cartea de literatură din ghiozdan. Zeci de bucăţi de hârtie sunt aşezate între paginile cărţii lui.
        Are o gropiţă în barbă care atunci când zâmbeşte sau îşi schimbă mimica feţei este şi mai pronunţată. Părul îi este ciufulit într-un mod atent, dar pot paria că rezultatul nu este cel dorit de el.
     Domnul Labronski intră în clasă cu o mină serioasă. Nu lasă să se identifice niciun sentiment pe faţa lui şi îşi păstrează aerul aristocratic în timp ce păşeşte spre biroul lui. Când şi-a dat haina jos am putut vedea o urmă pe braţul stâng dar nu pot să fiu sigură, dacă ar fi fost unul la fel de mare ca al lui Matt clar aş fi ştiut. Imediat cum mi-am amintit de el toată ziua a devenit mai ploioasă.
        -Presupun că te-ai mohorât de la literatură în sine sau de la mimica de sfix de colo, şi m-i l-a arătat pe domnul Labronski. Încep să chicotesc şi la fel face şi el , dar gestul nostru nu a fost la fel de bine interpretat şi de profesorul nostru de literatură care imediat ne-a ţintuit cu privirea.
        -Domnule Cam mă bucur că te-ai integrat la şcoala noastră dar prefer ca pe viitor să-ţi păstrezi socializarea pentru pauză.
        Cam se aşează la masă şi îşi face de lucru cu programa pe care domnul Labronski i-o lasă, încercând să evite privirile chiorâşe ale fetelor de lângă noi. Ce nu ştie el este că ele nu-l examinează pentru că este un nou venit, ci pentru că a venit de cinci minute la noi în liceu şi deja a reuşit să-l enerveze pe domnul Labronski alias Sfinx.