by
19.4.14
0
comentarii
Cărți
Citate
citate Augustus Waters
citate hazel grace
citate sub aceeasi stea
citate the fault in our stars
quotes the fault in our stars
recenyie the fault in our stars
Recenzii
“Without pain, how could we know joy?' This is an old argument in the field of thinking about suffering and its stupidity and lack of sophistication could be plumbed for centuries but suffice it to say that the existence of broccoli does not, in any way, affect the taste of chocolate.”
Descriere:
Fără suferinţă, cum am putea şti ce e bucuria? Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?
Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că, de când se ştie, a fost „în fază terminală“.
Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti."
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.
Sub aceeaşi stea este un amestec de melancolie, duioşie, înţelepciune şi umor.
Recenzie:
De mici ni s-a spus că suntem stăpânii propriului destin. Că dacă dorim putem munta munţii din loc, putem fii cine vrem noi să fim și nimeni și nimic nu ne poate opri. Viitorul stă frumos așezat în palmele noastre așteptând să-i spunem în ce direcţie să meargă, pentru că noi hotărâm ceea ce o să se întâmple cu noi. Ni s-a spus că toţi suntem egali de unde tragem concluzia că toţi avem aceleași șanse să ne afirmăm. Dar dacă nu este așa, dacă ei se înşeală? Şi chiar o fac.
Cum rămâne cu cei care nu sunt la fel de puternici, cu cei pe care viaţa a decis să-i "pedepsească", să le îngreuneze traiul, înainte ca măcar să fi putut trăi. Mai este corect să spunem atunci că suntem stăpânii propriului destin? Nu, poate ca nu.
Hazel Grace Lancasters și Augustus Gus Wates sunt doi tineri care deși suferă de o boală incurabilă, cancerul, reuşesc să vadă viaţa dincolo de boală, se maturizează mult prea devreme pentru nişte adolescenţi și încep viaţa de adult cu mult înainte de a ajunge la maturitate.
Deşi maturi, inteligenţi și cu o perspectivă cât mai complexă asupra vieţii, ei sunt limitați tocmai de ea.
Hazel trăieşte datorită unui miracol a unui medicament minune pentru bolnavii de cancer care promite că le va prelungi viaţa pe cât de mult posibil, chiar dacă nu îi poate salva pentru totdeauna. Eroina este totuşi conştientă de boala pe care o are, iar de cele mai multe ori această conştientizare a situaţiei ei o face să fie chiar pesimistă şi să fie convinsă la fiecare pas că pentru ea nu mai este speranţă.
Hazel este înscrisă de către mama ei la un grup de sprijin pentru copii ce suferă de cancer, loc în care ea nu îşi doreşte să meargă, dar pentru că a fost nevoită ă renunţe la şcoală, iar singura ei distracţie de acasă este să se uite la America Next Top Model decide să meargă(asta şi milioanele de griji pe care şi le face mama ei în legătură cu viaţa ei socială).
Gupul de sprijin se ţine tocmai într-o biserică şi după cum zice Patrick, conducătorul grupului, şi el un bolnav de cancer(vă las pe voi să-i aflaţi povestea), ei îşi ţin întrunirile chiar în inima lui Iisus. Toate întrunirile grupului de sprijin sunt monotone: se roagă pentru sufletele celor morţi, discută despre ce simt şi Patrick le umple timpul cu poveşti ridicole despre viaţa lui, singurele momente mai amuzante fiind cele ale lui Isaac un băiat care suferă de cancer la ochi, însă într-o zi totul se schimbă, iar viaţa socială a lui Hazel de altfel inexistentă prinde contur datorită lui Augustus Waters.
Tânărul chipeş care îşi face apariţia în cercul lor, singurul care a scăpat de cancer, este sincer, frumos, glumeţ şi cel mai important dintre toate, o priveşte pe Hazel ca pe o femeie nu ca pe un experiment bolnav care este pe jumătate în mormânt.
Treptat cei doi se apropie unul de altul, el fiind optimismul de mult dispărut din viaţa protagonistei care pare că a pierdut de mult speranţa la viaţă. El reprezintă acea parte visătoare care mereu speră la mai bine, deşi a rămas fără un picior din cauza cancerului, dar ea, partea raţiunii pune mereu boala înainte, gândindu-se la o lume fără ea, la viaţa părinţilor în lipsa ei, şi la viaţa lui Gus în lipsa ei.
Povestea de dragoste a celor doi se poate defini prin intermediul unei cărţi ''O durere supremă'' precum şi a autorului care o scrie, Peter Van Houten. În această carte este vorba tot despre o fată bolnavă de cancer, însă cartea este foarte realistă, dar spre nefericirea cititorilor, cartea se termină fără sfârşit, acţiunea întrerupându-se din senin, lăsând cititorul cu ochii în soare cum s-ar spune.
Hazel îi scrie ani de-a rândul autorului stabilit în Olanda, dar el nu răspunde niciodată scrisorilor sau e-mail-urilor trimise, până când Augustus îl contactează. Peter Van Houten scriitorul care a ieşit din lumea literară o lungă perioadă de timp şi despre care nu a mai ştiut nimeni, îi răspunde lui Augustus spunându-i că ar fi încântat să îi spună şi restul povestirii, dar nu are încrededere în el, iar singurul mod în care ar putea să alfe întreaga poveste ar fi să călătorească până în Olanda şi să-şi dea cuvântul că nu va împărtăşi povestea cu nimeni şi că nu o va publica chiar el.
-Ce e? am întrebat eu.
Tuturor bolnavilor de cancer, copii, le este permisă o dorinţă, ca un fel de ultimă speranţă în lume, costurile acestei dorinţe fiind suportate de către o asociaţie pentru ajutorarea copiilor care suferă de cancer. Cum Augustus nu şi-a folosit dorinţa în timp ce Hazel da, doreşte să o ajute sacrificand-o astfel pe o excursie în Olanda cu toate cheltuielile plătite pentru ea, mama ei şi el.
Când sunt gata de plecare plămânii lui Hazel cedează, iar ea este internată de urgenţă, astfel posibilitatea călătoriei fiind aproape nulă.Imediat ce lucrurile par să fie mai bune, eroina este gata să-şi asume orice risc şi să plece în marea aventură a vieţii ei alături de Augustus Waters, băiatul care a sacrificat ultima lui dorinţă pentru ea.
Olanda pare mirifică în ochii lor. Un peisaj sublim pentru dragostea lor, pentru şampanie sub lumina stelelor şi de ce nu pentru primul sărut, dar ce se întâmplă cu ei când autorul cel politicos şi generos decide că invitaţia lui a fost o glumă, iar că cei doi nu merită atenţia lui, sau când Hazel află de ce Augustus i-a acordat atâta atenţie...
Augustus reprezintă partea optimistă din relație care mereu speră la mai bine și care o încurajează pe Hazel să treacă mai departe împreună cu el și să viseze împreună la ceva mai bun, la un viitor mai bun. Hazel este cea rațională care vede mai mult statisticile și regulile pe care le impune boala în jocul ei nemilos, însă alături de Augustus încearcă să creadă că poate fi mai bine.
Pe tot parcursul cărții cei doi analizează cu minuțiozitate fiecare aspect al vieţii de bolnav precum și viitorul pe care l-ar putea avea.
Ce mi-a plăcut foarte mult la personaje a fost detaşarea lor de restul lumii şi modul în care cei doi o sfidează, de exemplu modul în care Augustus '' ţine moartea între buze'' mai exact modul în care ţine ţigările neaprinse în gură atunci când este frustrat fără să le aprindă.
"Sub aceeaşi stea" este o carte care merită citită, ea oferă o perspectivă nouă asupra vieţii, iar autorul încearcă să ne prezinte cât mai detaliat viaţa unui bolnav și să ne facă să înțelegem cât de norocoşi suntem exact aşa cum suntem , dincolo de nemulţumirile pe care le avem.
Fără suferinţă, cum am putea şti ce e bucuria? Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?
Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că, de când se ştie, a fost „în fază terminală“.
Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti."
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.
Sub aceeaşi stea este un amestec de melancolie, duioşie, înţelepciune şi umor.
“Ar fi un privilegiu să am inima frântă de tine.”
Augustus Waters
Recenzie:
De mici ni s-a spus că suntem stăpânii propriului destin. Că dacă dorim putem munta munţii din loc, putem fii cine vrem noi să fim și nimeni și nimic nu ne poate opri. Viitorul stă frumos așezat în palmele noastre așteptând să-i spunem în ce direcţie să meargă, pentru că noi hotărâm ceea ce o să se întâmple cu noi. Ni s-a spus că toţi suntem egali de unde tragem concluzia că toţi avem aceleași șanse să ne afirmăm. Dar dacă nu este așa, dacă ei se înşeală? Şi chiar o fac.
Cum rămâne cu cei care nu sunt la fel de puternici, cu cei pe care viaţa a decis să-i "pedepsească", să le îngreuneze traiul, înainte ca măcar să fi putut trăi. Mai este corect să spunem atunci că suntem stăpânii propriului destin? Nu, poate ca nu.
Hazel Grace Lancasters și Augustus Gus Wates sunt doi tineri care deși suferă de o boală incurabilă, cancerul, reuşesc să vadă viaţa dincolo de boală, se maturizează mult prea devreme pentru nişte adolescenţi și încep viaţa de adult cu mult înainte de a ajunge la maturitate.
“Gândurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna în constelaţii.”
-Hazel Grace
Hazel trăieşte datorită unui miracol a unui medicament minune pentru bolnavii de cancer care promite că le va prelungi viaţa pe cât de mult posibil, chiar dacă nu îi poate salva pentru totdeauna. Eroina este totuşi conştientă de boala pe care o are, iar de cele mai multe ori această conştientizare a situaţiei ei o face să fie chiar pesimistă şi să fie convinsă la fiecare pas că pentru ea nu mai este speranţă.
Hazel este înscrisă de către mama ei la un grup de sprijin pentru copii ce suferă de cancer, loc în care ea nu îşi doreşte să meargă, dar pentru că a fost nevoită ă renunţe la şcoală, iar singura ei distracţie de acasă este să se uite la America Next Top Model decide să meargă(asta şi milioanele de griji pe care şi le face mama ei în legătură cu viaţa ei socială).
Gupul de sprijin se ţine tocmai într-o biserică şi după cum zice Patrick, conducătorul grupului, şi el un bolnav de cancer(vă las pe voi să-i aflaţi povestea), ei îşi ţin întrunirile chiar în inima lui Iisus. Toate întrunirile grupului de sprijin sunt monotone: se roagă pentru sufletele celor morţi, discută despre ce simt şi Patrick le umple timpul cu poveşti ridicole despre viaţa lui, singurele momente mai amuzante fiind cele ale lui Isaac un băiat care suferă de cancer la ochi, însă într-o zi totul se schimbă, iar viaţa socială a lui Hazel de altfel inexistentă prinde contur datorită lui Augustus Waters.
Tânărul chipeş care îşi face apariţia în cercul lor, singurul care a scăpat de cancer, este sincer, frumos, glumeţ şi cel mai important dintre toate, o priveşte pe Hazel ca pe o femeie nu ca pe un experiment bolnav care este pe jumătate în mormânt.
Treptat cei doi se apropie unul de altul, el fiind optimismul de mult dispărut din viaţa protagonistei care pare că a pierdut de mult speranţa la viaţă. El reprezintă acea parte visătoare care mereu speră la mai bine, deşi a rămas fără un picior din cauza cancerului, dar ea, partea raţiunii pune mereu boala înainte, gândindu-se la o lume fără ea, la viaţa părinţilor în lipsa ei, şi la viaţa lui Gus în lipsa ei.
Povestea de dragoste a celor doi se poate defini prin intermediul unei cărţi ''O durere supremă'' precum şi a autorului care o scrie, Peter Van Houten. În această carte este vorba tot despre o fată bolnavă de cancer, însă cartea este foarte realistă, dar spre nefericirea cititorilor, cartea se termină fără sfârşit, acţiunea întrerupându-se din senin, lăsând cititorul cu ochii în soare cum s-ar spune.
Hazel îi scrie ani de-a rândul autorului stabilit în Olanda, dar el nu răspunde niciodată scrisorilor sau e-mail-urilor trimise, până când Augustus îl contactează. Peter Van Houten scriitorul care a ieşit din lumea literară o lungă perioadă de timp şi despre care nu a mai ştiut nimeni, îi răspunde lui Augustus spunându-i că ar fi încântat să îi spună şi restul povestirii, dar nu are încrededere în el, iar singurul mod în care ar putea să alfe întreaga poveste ar fi să călătorească până în Olanda şi să-şi dea cuvântul că nu va împărtăşi povestea cu nimeni şi că nu o va publica chiar el.
''Olandezul cu lalele s-a întors cu faţa spre ocean, contemplând mareea care se ridica:
-Unifică, provoacă, otrăveşte, ascunde revelează. Priveşte-o cum se ridică şi coboară, luând totul cu ea.
-Apă, mi-a răspuns Olandezul. Ei bine, şi timp.
Fragment din ''O durere supremă''
Când sunt gata de plecare plămânii lui Hazel cedează, iar ea este internată de urgenţă, astfel posibilitatea călătoriei fiind aproape nulă.Imediat ce lucrurile par să fie mai bune, eroina este gata să-şi asume orice risc şi să plece în marea aventură a vieţii ei alături de Augustus Waters, băiatul care a sacrificat ultima lui dorinţă pentru ea.
Olanda pare mirifică în ochii lor. Un peisaj sublim pentru dragostea lor, pentru şampanie sub lumina stelelor şi de ce nu pentru primul sărut, dar ce se întâmplă cu ei când autorul cel politicos şi generos decide că invitaţia lui a fost o glumă, iar că cei doi nu merită atenţia lui, sau când Hazel află de ce Augustus i-a acordat atâta atenţie...
“Nu ai posibilitatea să alegi dacă să fii rănit în această lume, dar ai un cuvânt de spus legat de cine te răneşte.”
Augustus reprezintă partea optimistă din relație care mereu speră la mai bine și care o încurajează pe Hazel să treacă mai departe împreună cu el și să viseze împreună la ceva mai bun, la un viitor mai bun. Hazel este cea rațională care vede mai mult statisticile și regulile pe care le impune boala în jocul ei nemilos, însă alături de Augustus încearcă să creadă că poate fi mai bine.
Pe tot parcursul cărții cei doi analizează cu minuțiozitate fiecare aspect al vieţii de bolnav precum și viitorul pe care l-ar putea avea.
Ce mi-a plăcut foarte mult la personaje a fost detaşarea lor de restul lumii şi modul în care cei doi o sfidează, de exemplu modul în care Augustus '' ţine moartea între buze'' mai exact modul în care ţine ţigările neaprinse în gură atunci când este frustrat fără să le aprindă.
"Sub aceeaşi stea" este o carte care merită citită, ea oferă o perspectivă nouă asupra vieţii, iar autorul încearcă să ne prezinte cât mai detaliat viaţa unui bolnav și să ne facă să înțelegem cât de norocoşi suntem exact aşa cum suntem , dincolo de nemulţumirile pe care le avem.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu