O mică parte din cuvintele Dianei Sorescu, sper să vă vindece inimile rănite!
Nu te învaţă nimeni cum să treci peste o despărţire. Nu există
un manual. Nu există cuvinte care să panseze rănile, culori care să umple
abisul din inimă,gânduri care să limpezească haosul din minte. Atunci când te
desparţi de fiinţa iubită,durerea e atât de vie încât o poţi atinge. Are forma
amintirilor tale.Şi miroase a gheaţă şi a păsări negre. Iar timpul stă pe loc.
Fiinţa ta pluteşte inertă şi-ţi auzi sângele cum clocoteşte şi strigă numele
ei. Sau al lui. Şi ai vrea să-ţi dizolvi sufletul, şi carnea, şi întreaga
făptură. Poate aşa vei reuşi să nu mai simţi.
Fiecare despărţire e un dans macabru al iubirii.
Atunci când pierzi omul iubit, o părticică din tine pleacă cu el. Pentru
totdeauna. Şi e o mare tâmpenie să credem că locul acelei persoane va fi,
vreodată, umplut de altcineva. Pentru ca nu-i aşa. Fiecare poveste de dragoste
pe care o trăim, atunci când se sfârşeşte, lasă un semn etern, unic infailibil.
Un x scrijelit în scoarţa fiinţei, scris de voi amândoi, ţinându-vă pentru
ultima oară de mână.
(Diana de Vanilie)
