“If I only have ten minutes, Sam, this is what I want to say. You're not the best of us. You're more than that. You're better than all of us. If I only have ten minutes, I would tell you to go out there and live. I'd say...please take your guitar and sing your songs to as many people as you can. Please fold a thousand more of those damn birds of yours. Please kiss that girl a million times.” 

Descriere:

then.

When Sam met Grace, he was a wolf and she was a girl. Eventually he found a way to become a boy, and their loved moved from curious distance to the intense closeness of shared lives.

now.

That should have been the end of their story. But Grace was not meant to stay human. Now she is the wolf. And the wolves of Mercy Falls are about to be killed in one final, spectacular hunt.

forever.

Sam would do anything for Grace. But can one boy and one love really change a hostile, predatory world? The past, the present, and the future are about to collide in one pure moment - a moment of death or life, farewell or forever.

“In the darkness, he is invisible, but I can still feel him beside me. Sometimes you don't have to see something to know it is there.” 

"I sleep naked," Cole said. He put both milk and sugar in my coffee. "As the day goes on, I put on more and more clothing. You should've come over an hour ago.” 

Recenzie:

Vremea extrem de rece devine un factor minor de îngrijorare pentru lupi. Când credeau că tatăl lui Isobel, un vânător înnăscut, s-a mai potolit el dovedeşte contrariul şi este tot  mai hotărât să omoare fiecare lup pentru a răzbuna moartea fiului său Jack şi pentru a se asigura că lupii nu mai pot face rău nimănui.

    
Grace şi Olive sunt în continuare date dispărute, iar când apare cadavrul unei fete toţi locuitorii sunt siguri că cele două au fost atacate de lupi. Tatăl lui Isobel profită la maximum de acestă oportunitate sângeroasă pentru a face oraşul să se întoarcă împotriva lupilor. Reuşeşte să obţină până şi o aprobare legală pentru a omorî  întreaga haită şi nu ezită atunci când vine timpul să o facă.

      
Cei patru eroi: Isobel,Cole;Grace şi Sam sunt acum în căutarea unui plan pentru a salva lupii, haita care a rămas în continuare în mâinile lui Sam. 

Cele doua idile  Isobel şi Cole precum şi Sam şi Grace suferă şi ele transformări, devin din ce în ce mai puternice pentru a reuşi să facă faţă  gloanţelor.

     
Planul care pare cel mai realizabil este acela de a muta întreaga haită într-un loc ferit, o altă pădure poate care să le poată deveni cămin lupilor.

Mesajele lui Cole:

“Voicemail #1: “Hi, Isabel Culpeper. I am lying in my bed, looking at the ceiling. I am mostly naked. I am thinking of … your mother. Call me.”

Voicemail #2: The first minute and thirty seconds of “I’ve Gotta Get a Message to You” by the Bee Gees. 

Voicemail #3: “I’m bored. I need to be entertained. Sam is moping. I may kill him with his own guitar. It would give me something to do and also make him say something. Two birds with one stone! I find all these old expressions unnecessarily violent. Like, ring around the rosy. That’s about the plague, did you know? Of course you did. The plague is, like, your older cousin. Hey, does Sam talk to you? He says jack shit to me. God, I’m bored. Call me.”

Voicemail #4: “Hotel California” by the Eagles, in its entirety, with every instance of the word California replaced with Minnesota. 

Voicemail #5: “Hi, this is Cole St. Clair. Want to know two true things? One, you’re never picking up this phone. Two, I’m never going to stop leaving long messages. It’s like therapy. Gotta talk to someone. Hey, you know what I figured out today? Victor’s dead. I figured it out yesterday, too. Every day I figure it out again. I don’t know what I’m doing here. I feel like there’s no one I can —”

Voicemail #6: “So, yeah, I’m sorry. That last message went a little pear-shaped. You like that expression? Sam said it the other day. Hey, try this theory on for size: I think he’s a dead British housewife reincarnated into a Beatle’s body. You know, I used to know this band that put on fake British accents for their shows. Boy, did they suck, aside from being assholes. I can’t remember their name now. I’m either getting senile or I’ve done enough to my brain that stuff’s falling out. Not so fair of me to make this one-sided, is it? I’m always talking about myself in these things. So, how are you, Isabel Rosemary Culpeper? Smile lately? Hot Toddies. That was the name of the band. The Hot Toddies.”

Voicemail #20: “I wish you’d answer.” 

Lupii din Mercy Falls este una dintre acele serii pe care le îndrăgeşti imediat. Deşi este încadrată ca făcând parte din categoria Fantasy cuprinde mult mai mult de atât. Disperarea unor părinţi în faţa unui pericol care le poate afecta copii, disperarea unor copii de a nu trăi în umbra părinţilor, frica de proprii părinţi care vor să te ucidă, indiferanţa cu care ei te tratează o viaţă şi apoi ca din senin îţi impun reguli, toate astea te fac să reflectezi asupra propriei familii. Seria prezintă mai mult o serie de vieţi dramatice în care se pot regăsii cititorii.

Acţiunea de obicei este redusă, sentimentele fiind cele care animă opera şi te face să o adori. 

   

“Cole,” I said, “do you think I’m lovable?”

“As in ‘cuddly and’?”

“As in ‘able to be loved,’” I said.

Cole’s gaze was unwavering. Just for a moment, I had the strange idea that I could see exactly what he had looked like when he was younger, and exactly what he’d look like when he was older. It was piercing, a secret glimpse of his future. “Maybe,” he said. “But you won’t let anybody try.”

I closed my eyes and swallowed. “I can’t tell the diference between not fighting,” I said,“and giving up.”

Despite my eyelids being tightly shut, a single, hot tear ran out of my left eye. I was so angry that it had escaped. I was so angry.

Beneath me, the bed tipped as Cole edged closer. I felt him lean over me. His breath, warm and measured, hit my cheek. Two breaths. Three. Four. I didn’t know what I wanted. Then I heard him stop breathing, and a second later, I felt his lips on my mouth. It wasn’t the sort of kiss I’d had with him before, hungry, wanting, desperate. It wasn’t the sort of kiss I’d had with anyone before. This kiss was so soft that it was like a memory of a kiss, so careful on my lips that it waslike a memory of a kiss, so careful on my lips that it was like someone running his fingers along them. My mouth parted and stilled; it was so quiet, a whisper, not a shout. Cole’s hand touched my neck, thumb pressed into the

skin next to my jaw. It wasn’t a touch that said “I need more”. It was a touch that said “I want this.”

It was all completely soundless. I didn’t think either of us was breathing.

Cole sat back up, slowly, and I opened my eyes. His expression, as ever, was blank, the face he wore when something mattered.

He said, “That’s how I would kiss you, if I loved you.” 

         " O mie de feluri de a-ţi lua rămas-bun, 

O mie de feluri de-a plânge , 

O mie de feluri de-a pleca acum,

 De a-ţi lua rămas-bun,

De a rosti clar cuvintele pe care

Aş putea să le uit 

Când îmi voi regăsi vocea.  "

~ Sam -"Şovăire" -Maggie Stiefvater 

Recenzie:

După ce în primul volum al trilogiei Sam reuşeşte să scape de genele de lup şi să rămână în viaţă ar trebui să ducă o viaţă liniştită alături de Grace, însă lucrurile se complică iar el devine înlocuitorul lui Beck, fostul şef al haitei, cel care ştia aproape orice despre aceste gene de lup.

       
Deşi viaţa lui Sam nu mai depinde de vremea de afară care îl poate transforma, pentru Grace lucrurile se schimbă şi cât de curând ea îi va lua locul fiind supusă frigului. Din cauza muşcăturilor pe care le-a primit în copilările înainte să fie salvată de Sam, Grace este pe punctul de a deveni lup. Deşi lupul ei nu a ieşit niciodată la suprafaţă ea l-a simţit mereu în interior, dezlănţuindu-se alături de sentimentele ei, poate de aici şi obsesia ei pentru lupi prezentă în prima carte.

      
Sam devine noul lider al lupilor, el fiind singurul -lup- care rămâne în forma sa umană în timpul iernii. Lucrurile se complică şi mai mult când o haită de nou născuţi (toţi creaţi de Beck) apar în pădure, suferind de transformări incontrolate şi îngrozitor de dureroase. Sam este cel care trebuie să aibă acum grijă şi de vechea lui haită care s-ar putea să nu se mai transforme niciodată în oameni cât şi de noua haită pe care Beck a lăsat-o în urmă.

      
Printre nou născuţii apre şi un lup pe nume Cole care contrar lui Sam doreşte să scape de trecut şi de viaţa sa anterioară de vedetă rock şi să rămână pentru totdeauna un lup legat de pădure.

"Nu ştiam cât timp fusesem lup de data aceasta. Câteva minute? Ore? Sau zile? Dimineaţa era pe sfârşite. Nu ma simţeam om, dar nici lup, Oscilam undeva între aceastea două, mintea alergând când în amintire, când în prezent, şi înapoi în amintire, eram constient atât de prezent ,cât şi de trecut, cu aceeaşi luciditate. "(Cole)

Isobel, fata populară care deţine puterea în şcoală, devine acum bântuită de proprii demoni în urma morţii fratelui ei Jack şi a secretului despre lupi. Ea va deveni după cum se aşteaptă toată lumea noua consolare a lui Cole, însă niciunul dintre ei nu va recunoaşte asta.

 "Păşind în camera întunecată spre veioză, mi-am lovit tibia de una din cutiile psihologului. Am înjurat încet, am aprns întrerupătorul şi pentru prima dată am contemplat ceea ce făceam: scormoneam prin lucrurile fratelui meu mort pentru a găsi îmbrăcăminte pentru un vârcolac sexy de îţi vine să leşini, dar nesimţit, care stătea în baia mea, după ce îi spusesem maică-mii că mă culcasem cu el. 

    Poare că avea dreptate şi eu chiar aveam nevoie de consiliere."(Isobel)

Părinţii lui Grace îl prind în una dintre nopţi pe Sam în camera ei şi îşi arată pentru prima dată faţa de părinţi grijulii şi afectivi care până atunci nu treceau niciodată în camera ei. Ei îi interzic lui Sam să o mai vadă pe Grace, iar pe ea o pedepsesc şi o obligă să rămână închisă în casă. Relaţia dintre cei doi devine şi mai strânsă, însă Grace se înbolnăveşte din ce în ce mai grav ajungând să expectoreze sânge la fiecare tuse.

"Nu mai spune! Sfânta Grace e pedepsită. 

-Ce-ai făcut?

  Am auzit zgomotul unei uşi închizându-se la celalalt capăt  al firului. Nu era chiar zgomotul unei uşi trântite, dar era mai sfidător decât m-aş fi aşteptat din partea lui Grace. 

-Am fost prinsă în timp ce domeam cu Sam, 

 Faţa mea, reflectată în oglinda de la baie era surprinsă, cu sprâncenele ridicate spre linia frunţii şi negrul creionului dermatograf din jurul ochilor făcându-i să arate şi mai mari şi mai rotunzi 

decât erau în realitate.

-Ce veste minunată! Făceaţi sex?"(Isabel)

Cole devine tot mai afectat de trecutul său şi din ce în ce mai disperat să scape de el prin orice mijloace, mai ales atunci când unul dintre cei mai buni prieteni ai lui moare. 

       
Isobel este şi ea tot mai tulburată de noua lume şi de sentimentele ei pentru Cole. Sam trebuie să rezolve problemele lăsate în urmă de Beck şi mai ales să o salveze pe Grace, iar Grace încearcă să trăiască.

Faţă de perima carte, Şovăire este scrisă din perspectiva a patru personaje: Cole, Sam, Grace şi Isobel, fiecare trăind câte o dramă tot mai profundă. Cartea este mai mult decât o poveste Fantasy cu vârcolaci care se transformă şi muşcă oameni sau cine ştie ce alte chestii cum suntem obişnuiţi în mod normal. Scenele tipic de vârcolaci sunt chiar reduse, iar subiectul volumului se bazează mai mult pe viaţa personajelor care încearcă să fie altcineva decât sunt în mod normal.

    
Grace fata conştiincioasă şi mereu gata să facă totul de una singură, să fie independentă  cu care ne-am obijnuit în primul volum devine acum vulnerabilă din cauza bolii precum şi a sentimentelor pentru Sam.

 "-Ştii, când ţi-am spus să mă suni în weekend nu intenţionam să umblăm prin pădure pe temperaturile astea subpolare, spuse Isabel. 

   S-a încruntat la mine cu o faţă palidp şi într-un mod ciudat, părea că se simte acasă în pădurile acestea reci de primavară, purtând un hanorac alb cu glugă cu blaniţă pe margine, care îi înconjura faţa albă şi delicată şi ochii glaciali, ca o prinţesă nordica pierdută." (Grace)

Sam trebuie să lupte pentru Gace şi face aproape imposibilul pentru ea,însă devine terifiat la gândul că ea ar putea deveni lup şi nu s-ar mai putea transforma în om din nou.

         
Dacă prima carte nu va atras chiar atât de mult şi dacă a mai avut ceva goluri în cartea a doua totul se schimbă, personajele evoluează, iar perspectiva fiecărui personaj în parte oferă mai mai mare afectivitate cărţii. Merită citită.

“Îmi amintesc ziua când zăceam în zăpadă,o mică pată de căldura care se răcea,înconjurată de lupi. Mă lingeau,mă muşcau,se agitau în jurul trupului meu,se împingeau.Trupurile lor înghesuite blocau puţina căldura pe care o oferea soarele… Mirosul de mosc al blănurilor lor mă făcu să mă gândesc la câini uzi şi frunze arse, plăcut şi terifiant. Limbile lor îmi topeau pielea, colţii lor puternici îmi sfâşiau mânecile şi îmi smulgeau părul, pătrundeau dincolo de claviculă,spre vena jugulară. Aş fi putut să ţip,dar n-am făcut-o. Aş fi putut să mă zbat ,dar n-am făcut-o. Pur şi simplu,am rămas acolo şi am aşteptat sa se întample,privind cerul lăptos de iarnă,de deasupra mea.”

“Mirosul verii pe pielea ei, cadenţa vocii ei pe care abia mi-o aminteam, senzaţia degetelor ei în blana mea. Fiecare părticica din mine cânta la amintirea apropierii ei.”

“În întunecimea de la marginea pădurii se schimba ceva şi l-am văzut pe lupul meu,stând lângă un copac,nările sale adulmecând carnea din mâna mea.Am fost uşurată că l-am zărit,dar mi-a trecut brusc atunci când şi-a mişcat capul,şi pătratul de lumină care venea din uşa glisantă i-a căzut pe faţă.Vedeam acum că pe bărbie avea sânge vechi şi uscat.Uscat de câteva zile.Nările i-au servit:simţea mirosul de carne de vită din mâna mea.Ori vita,ori familiaritatea prezenţei mele a fost suficientă ca el să facă vreo câţiva paşi,pentru a ieşi din pădure.Mai aproape decât fusese vreodată.Am rămas în faţa lui,suficient de aproape încât aş fi putut să mă întind şi să-i ating blana strălucitoare.Sau să-i şterg pata roşie de pe bot.”

“Eram o fantomă în pădure, tăcut, nemișcat, rece. Eram iarna întruchipată, vântul înghețat sub forma fizică.”

“Credeam că e cea mai frumoasă fată pe care o văzusem vreodată, un înger mic şi însângerat, iar ei vroiau s-o distrugă.”

"În sfârşit, în sfârşit, a păşit pe verandă şi a apărut prima urmă în zapada din curte.

Iar eu eram chiar acolo, aproape la îndemâna ei, dar totuşi la o mie de kilometri distanţă."

“De departe, adânc în pădure, am auzit un vaiet prelung, intens şi apoi încă unul, pe masură ce lupii începeau să urle. Mai multe voci se alaturară, unele scăzute şi triste, altele mai sonore şi mai vesele, un cor frumos şi misterios. Ştiam urletul lupului meu; tonalitatea lui bogată se ridică deasupra celorlalte de parcă ma imploră să îl aud.

Inima mă durea în piept, sfâşiată între dorinţa ca ei să înceteze şi dorinţa ca ei să continue pentru totdeauna. M-am imaginat pintre ei, în pădurea aurie, privindu-i cum îşi lasă capul pe spate şi urlă sub un cer de stele nesfârşite, dar nu m-am culcat până când nu a tăcut şi ultimul lup.”

“Mi-am atins din nou buzele de ale ei şi, de data asta, a fost un sărut complet diferit. Au fost şase ani într-un singur moment, buzele ei prinzând viaţă sub ale mele, cu gust de portocală şi dorinţă.

[...]

Şi apoi, mi-am deschis ochii şi eram doar eu şi Grace – nimic nicaieri, doar eu şi Grace -, ea apăsându-şi buzele una de alta de parcă ar fi vrut să îmi păstreze sărutul în interiorul ei, şi eu agăţându-mă de acest moment care era la fel de fragil ca o pasăre în mâinile mele.”

“L-am mai văzut după aceea,mereu în frig.Stătea la marginea pădurii din curtea noastră din spate,cu ochii lui galbeni fixaţi asupra mea,în timp ce umpleam tăviţa cu mâncare pentru păsări,sau duceam gunoiul,dar niciodată nu se apropia.”

"Am deschis din nou ochii,privindu-i în oglindă până când culoarea lor n-au mai însemnat nimic.M-am întrebat ce vedea Grace la mine,ce o fascina.Ce sunt eu fără pielea de lup?Un băiat atât de plin de cuvinte,că se scurgeau din mine.Chiar acum,fiecare expresie,fiecare vers pe care îl aveam în cap se termina cu acelaşi cuvânt:dragoste.Trebuia să-i spun lui Grace că acesta era ultimul meu an.Am verificat holul să nu fie parinţii ei acolo şi m-am strecurat înapoi în dormitor,unde Grace era deja în pat,o umflătură lungă şi moale sub pături.Pentru un moment am dat liber frâu imaginaţiei cu privire la hainele cu care era îmbrăcată.Mi-am amintit vag ceva de când eram lup-Grace dându-se jos din pat într-o dimineaţă de primăvară îmbrăcată doar cu un tricou lălâu,cu picioarele lungi la vedere în timp ce le scotea de sub pături.Era atât de sexy,că mă durea.”

Recenzie:
Grace este o fetiţă ca oricare alta care locuieşte împreună cu părinţii ei într-o casă de la marginea oraşului, în apropierea pădurii. Viaţa ei se schimbă când o haită de lupi o răpesc de pe leagănul din faţa casei şi o târăsc pâna în inima pădurii. Colţi se înfig adânc în carnea fragedă a fetiţei, durerea face loc spaimei, iar disperarea se risipeşte treptat în timp ce corpul ei se obişnuieşte cu ideea morţii.      Unul dintre lupi sare în faţa haitei şi apără trupul micuţ al fetei ducându-l înapoi în curtea din spatele casei. Lupul rămâne de atunci mereu întipărit în mintea ei, iar iernile friguroase sunt cele mai aşteptate de către ea deoarece atunci se arată el, lupul ei.

“De departe, adânc în pădure, am auzit un vaiet prelung, intens şi apoi încă unul, pe măsură ce lupii începeau să urle. Mai multe voci se alăturară, unele scăzute şi triste, altele mai sonore şi mai vesele, un cor frumos şi misterios. Ştiam urletul lupului meu; tonalitatea lui bogată se ridica deasupra celorlalte de parcă ma implora să îl aud.

Inima mă durea în piept, sfâşiată între dorinţa ca ei să înceteze şi dorinţa ca ei să continue pentru totdeauna. M-am imaginat printre ei, în pădurea aurie, privindu-i cum îşi lasă capul pe spate şi urlă sub un cer de stele nesfârşite, dar nu m-am culcat până când nu a tacut şi ultimul lup.”

Sam, lupul ei păzitor,stă mereu ascuns în umbră fiind gata să îi sară în ajutor, iar când cei doi încep să se apropie cu adevărat ca băiat şi fată nu ca lup şi om situaţia devine interesantă.

       
Grace, o adolescentă acum, care are o viaţă obişnuită, exceptând nopţile în care îl ascultă pe lupul ei urlând, are prieteni, o familie un tată om de afaceri, iar mama artistă, pictoriţă. Este una dintre cele mai bune eleve, având mereu rezultate excepţionale la toate materiile, preferatele ei fiind matematica şi celelalte înrudite cu ea. În familia ei se poate spune că ea este maturul, adultul, părinţii ei implicându-se nesemnificativ în viaţa lui Grace, fiind ca nişte colocatari ca nişte vecini mai mult.

    
Un incident stârnit de lupi(atacă un băiat şi îl ucid), stârneşte furia autorităţilor şi a cetăţenilor care organizează partide de vânătoare pentru a-i ucide pe toţi lupii din Mercz Falls.În timpul vânătorii, Sam este rănit grav şi cu greu reuşeşte să ajungă acasă la Grace unde ştie că va putea găsi ajutor.  Disperată din cauza stării lui,Grece reuşeste să-l ducă la spital unde este salvat.Aflat încă în formă umană şi fără un loc în care să se adăpostească de frig, Sam rămâne o perioadă ascuns în dormitorul lui Grace de la etaj, unde este ferit de părinţii mult prea indiferenţi ai fetei cât şi de vânători.

       
Iarna devine din ce în ce mai puternică şi mai aspră, iar încercările lui Sem de a se feri de ea sunt din ce în ce mai inutile, însă nu poate renunţa de dragul lui Grace. Perioada în care el este om devine tot mai limitată, la fel cum este şi viaţa de om care i-a mai rămas.

Felul în care venise la mine, eu lovind-l în piept, sărutul blând. Mi-am amintit fiecare sărut pe care ni-l dăduseram şi mi-am amintit fiecare dată când mă cuibărisem în braţele umane. Mi-am amintit căldura blândă a respiraţiei lui pe gâtul meu în timp ce dormeam. 

   Mi l-am amintit pe Sam" 

Când apele se mai liniştesc în oraş Olive, cea mai bună prietenă a lui Grace dispare fără urmă. Făcând o legătură între cele două dispariţii, Isobel sora băiatului dispărut la începutul toamnei face cercetări şi-l găseşte pe acesta transformat şi el în lup. Lucrurile se complică din ce în ce mai mult. Sam este la un pas de a rămîne veşnic lup, Olive dispare fără să spună nimănui nimic, Jack este găsit însă suferă de transformări incontrolate, iar Grace trebuie să se descurce cu păstrarea secretului şi cu găsirea unui antidot pentru Sam şi restul lupilor. Dacă Sam o să fie salvat sau dacă restul problemelor vor fi rezolvate ve-ţi vedea singuri nu vreau să stric tot suspansul.

“Mi-am atins din nou buzele de ale ei şi, de data asta, a fost un sărut complet diferit. Au fost şase ani într-un singur moment, buzele ei prinzând viaţă sub ale mele, cu gust de portocală şi dorinţă. [...]

Cum este una dintre cele mai catalogate carţi din străinătate şi a stârnit o grămadă de controverse, am decis că Fior merită citită, deşi pe la începutul cărţii eram sigură că este vorba despre aceeaşi poveste plictisitoare găsită peste tot dintre doi adolescenţi care se îndrăgostesc şi lumea este imediat un loc mai bun.
      
Autoarea are un stil aparte, foloseşte des metafore, mai ales în replicile lui Sam, iar cuvintele acestuia reuşesc mereu să impresioneze, în special atunci când ele o descriu pe Grace sau fac trimitere la ea. Pentru el, fetiţa de şase ani pe care o salvase din ghearele lupilor a rămas mereu în inima lui, chiar şi în forma de lup, în care în mod normal uită de viaţa umană.
         
Când a pus bazele acestui personaj, Maggie Stiefvater, s-a bazat pe  inocenţa regăsită într-o bestie ca să spunem aşa. Deşi în forma sa de lup, Sam poate fi periculos, agil, liber să distrugă totul din jurul său, în forma umană îl regăşeşte ca un băiat sentimental care scrie cântece, citeşte romane de beletristică, dragoste, ficţiune, fse foloseşte de pterea cuvintelor pentru a anima sentimentele sale pentru Grace şi nu în ultimul rând îşi plânge soarta aleasă de altcineva nu de către propria persoană.

“Eram o fantomă în pădure, tăcut, nemişcat, rece. Eram iarna întruchipatş, vântul îngheţat sub forma fizică.”

Viaţa din perspectiva lui Sam are mereu ceva ascuns, o latură pe care mereu trebuie să o cauţi. El face o adevărată analiză a cuvintelor, prin care se regăşeşte, prin car

e trăieşte, prin care moare(este pe punctul de a muri).

       
Grace este la celălalt capăt al universului. Este precisă, îi plac lucrurile concrete, cărţile ei preferate sunt cele în care predomină realitatea. Poate că a baza acestui comportament stau părinţii fetei care în decursul celor 16 ani ai ei s-au implicat redus în ceea ce priveşte creşterea ei. Ea este cea care găteşte deseori, ba chir ea afirmă într-un pasaj că mama ei se descurcă groaznic cu un cuţit. Părinţii îi sunt mai mereu plecaţi, iar contribuţia pe care o aduc în creşterea ei se rezumă mai mult la partea materială.

“Lupul meu era un tip simpatic şi mă ţinea de mână. Puteam muri fericită.”

Fior ne prezintă iubirea fragilă dintre doi adolescenţi, spun fragilă datorită problemelor pe care cei doi le întâmpină, nu din cauză că cei doi nu s-ar iubi. Dacă vreţi o carte care să vă impresioneze atât prin felul în care este scrisă cât şi prin trăirile personajelor(cartea este scrisă alternativ din perspectiva ambelor personaje) atunci citiţi Fior.