Recenzie: Cassandra Clare-Îngerul mecanic (Dispozitive Infernale #1)

by Unknown 15.7.15 0 comentarii citate dispozitive infernale ingerul mecanic recenzie jem carstairs Recenzii tessa grey will herondale

„- E moartă, zise Jem.

- Eşti sigur?

Will nu-şi putea lua privirea de la faţa femeii. [...] Se apropie de ea şi-i atinse braţul. Îl simţi rigid şi rece.

- Păi, nu prea-mi răspunde la avansuri, zise el mai vesel decât se simţea, aşa că n-are cum să nu fie moartă.

- Sau e o femeie cu gusturi bune şi înzestrată cu raţiune. „

Descriere :

Tessa Gray, o adolescentă de şaisprezece ani, traversează oceanul pentru a-şi găsi fratele. Destinaţia ei este Anglia, în plină epocă victoriană, dar ceva terifiant o aşteaptă în Lumea de Jos a Londrei, unde vampiri, vrăjitori şi alte creaturi supranaturale bântuie străzile iluminate cu gaz.

Numai vânătorii de umbre, războinici hotarâţi să scape lumea de demoni, menţin cât de cât ordinea în acest haos. Răpită de misterioasele Surori Intunecate, membre ale unei organizaţii secrete numite clubul Pandemonium, Tessa află curând că ea însăşi face parte din Lumea de Jos şi că este posesoarea unui talent rar: puterea de a se transforma, după propria-i voinţă, într-o altă persoană. Însă Magistrul, o figură misterioasă care conduce clubul, nu se va da în lături de la nimic pentru a face ca puterea Tessei să-i aparţină.

Fără prieteni şi hăituită, Tessa se refugiază la vânătorii de umbre de la Institutul din Londra, care jură să-i găsească fratele dacă ea îşi va folosi puterea pentru a-i ajuta. Tessa descoperă că e fascinată, în aceeaşi măsură, de doi prieteni buni: James, a cărui frumuseţe fragila ascunde un secret mortal, şi Will, cel cu ochi albastri, ale cărui stări de spirit schimbătoare, alături de o ironie caustică îi ţin pe toţi la distanţă... pe toţi în afară de Tessa. Pe măsură ce căutarea lor îi atrage tot mai adânc în inima unei urzeli oculte care ameninţă să-i distrugă pe vînătorii de umbre, Tessa îşi dă seama că ar putea fi nevoită să aleagă între a-şi salva fratele şi a-şi ajuta noii prieteni să salveze lumea… şi că dragostea poate fi cea mai periculoasă magie.

“Jessamine se feri de ziar ca şi cum ar fi fost un şarpe.

-O doamnă nu citeşte ziarul. Poate doar paginile mondene sau ştirile legate de teatru. Nu mizeria asta.

- Dar tu nu eşti o doamnă, Jessamine...zise Charlotte.

- Vai de mine! zise Will. Asemenea adevăruri crude, dimineaţa, nu fac bine la digestie.”

Recenzie:

Seria Dispozitive infernale este concepută ca un început pentru Instrumente mortale, cea din urmă având acţiunea concentrată în zilele noastre, în schimb prima este în secolul trecut.

Cassandra Clare a reușit să se impună prin cărţile ei și să câștige admiraţia a mii de cititori adolescenţi care așteaptă de fiecare dată cu nerăbdare continuarea seriilor ei. Am citit seria aceasta cu mult timp în urmă, cred că aproximativ acum doi ani dacă nu și mai mult, însă până acum nu am avut suficient timp să-i fac recenzia.

Cartea este pur și simplu grozavă, iar dacă te regăsești în grupul cititorilor romanelor de dragoste sau a celor horror ești binevenit să te apuci de această serie. Pe lângă povestea incredibilă care s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, întâlnești personaje diversificate, femei puternice îndeosebi care se ridică la nivelul bărbaților, adevărați vânători de umbre, lucru important ţinând cont de perioada în care este relatată acţiunea.

Perioada victoriană a Londrei se potrivește perfect  povestirii, iar autoarea are grijă ca de fiecare dată amănuntele să fie respectate, de pildă cum vânătorii de umbre nu ies în evidenţă, cum fenomenele paranormale nu acaparează societatea londoneză și cum demonii, vrăjitorii, vracii, nephilimii și celelalte creaturi supranaturale sunt păstrate în ”Lumea de jos” fiind ascunsă.

Cele mai înspăimântătoare lucruri, fiinţe, creaturi spuneţile cum vreţi sunt creaturile metalice care practic au viaţă și nu au în același timp. Sunt roboţi construiţi atât pe bază tehnologică lucru surprinzător când în perioada victoriană cât și pe magie, dar cel mai înfiorător lucru este modul cum sunt făcuţi să pară că au viaţă proprie. Persoanelor normale li se desface carnea și musculatura de pe oase, aceasta fiind aplicată roboţilor, care prin magie neagră reușesc să o păstreze oarecum pe suprafaţa corpului. Singurul lor defect este capacitatea redusă de a procesa informaţiile și mimica imposibil de descifrat, lucruri care îi demască imediat în faţa vânătorilor de umbre.

Cred că atenția la detalii a autoarei este ceea ce ne face să iubim această serie atât de mult. Locurile, acțiunea, personajele, faptele sunt bine structurate astfel încât să nu apară situaţii fosţate ca în alte serii. De altfel cărţile citite de Tessa și din care sunt redate fragmente și scene din viaţa personajelor arată documentaţia bine pusă la punct a autoarei.

„ - Există ceva ce nu iei în glumă ?

- Nu-mi vine nimic în minte.

- Ştii, zise Gabriel, într-o vreme credeam că am putea fi prieteni, Will.

- Într-o vreme credeam că sunt dihor, zise Will, dar s-a dovedit o iluzie provocată de opiu. Ştiai că are un asemenea efect? Fiindcă eu n-am ştiut.”

Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că deși autoarea este bogată în detalii despre acțiune, ţine ascunsă viaţa și dramele peronajelor : de ce Will ţine la distanţă orice persoana care vrea să se apropie prea mult de el, de ce Jem depinde atât de mult de opiu și dacă există cale de scăpare și cum Charlotte a devenit Seful vânătorilor de umbre, cine sunt părinţii Tessei și multe altele care vor fi dezvăluite în următorul volum.