Recenzie: Atingerea lui Juliette volumul 1 Spulberă-mă

by Unknown 4.5.14 0 comentarii Atingerea lui Juliette Cărți featured Shatter me shattered spulbera-ma volumul 1 tahereh mafi atingerea lui juliette warner

“Sometimes I wish I never had to sleep. Sometimes I think that if I stay very, very still, if I never move at all, things will change. I think if I freeze myself I can freeze the pain. Sometimes I won’t move for hours. I will not move an inch. If time stands still nothing can go wrong.” 

Descriere:

„NU MĂ POŢI ATINGE”,
îi şoptesc.

MINT,
e ceea ce nu-i spun.

EL MĂ POATE ATINGE,
e ceea ce n-o să-i spun niciodată.

TE ROG, ATINGE-MĂ,
e ceea ce vreau să-i spun.

Dar când oamenii mă ating, se întâmplă anumite lucruri.

Lucruri ciudate.

Lucruri rele.

LUCRURI FATALE.

Nimeni nu ştie de ce atingerea lui Juliette e fatală, dar Restauraţia şi-a făcut planuri legate de ea. Planuri de a o folosi ca pe o armă.
Însă Juliette are propriile ei planuri.
După o viaţă lipsită de libertate, ea descoperă în sfârşit forţa de a se răzvrăti pentru prima oară şi de a-şi găsi un viitor alături de cel pe care crezuse că-l pierduse pentru totdeauna.

Recenzie:

Părinţii sunt cel mai bun sprijin pe care viaţa ni-l poate oferi. Mereu acolo să ne sprijine în crunta noastră luptă cu maturizarea, cu viaţa în sine. Ei ne i-au în braţele lor şi ne ocrotesc cu căldură, deschizându-ne noi orizonturi în care să trăim, să ne maturizăm, să creştem, să devenim. Dar nu cu toţii sunt la fel. Nu toţi ne iubesc aşa cum suntem, nu toţi ne acceptă pentru ceea ce suntem şi atunci noi ce putem face, cum putem face faţă lucrurilor când suntem singuri, nu facem...sau doar ne chinuim să găsim pe cineva ca noi.

"Nu-mi pot aminti căldura vreunei îmbrăţişări. Braţele mă dor de la inevitabila gheaţă a izolării. Propria mea mamă na putut să mă ţină în braţe. Tatăl meu n-a putut să-mi încălzească mâinile îngheţate. Trăiesc într-o lume de neant. Salutare. Lume. Mă vei uita.

Părăsită, uitată de lume şi izgonită de către proprii părinţi într-un aşa zis spital(o închisoare murdară şi uitată de lume, unde copii şi adolescenţii sunt trataţi îngrozitor şi nu li se permite să vadă pe nimeni), Juliette se are doar pe ea însăşi şi cuvintele care o înconjoară şi îi dau putere să treacă mai departe. Ea este un suflet chinuit care îşi doreşte să vorbească cu cineva, să fie iubită de cineva, să fie atinsă de cineva fără ca atingerea ei să fie fatală, macar o singură dată.

           
Visează la voluptatea unei atingeri, la blândeţea oferită de un corp cald şi viu alături de al ei, însă o simplă mângâiere oferită ei este echivalentul morţii, atingerea ei este imposibilă, nu  şi dacă vrei să mori.

       

Din cauza acestei anomalii care o caracterizează ea este dusă chiar de către proprii părinţi într-un spital, centru, închisoare numiţi-l cum vreţi oricum este un loc de coşmar, unde ea este închisă între patru pereţi de beton, fără posibilitatea de a vedea pe cineva de a atinge pe cineva. Acest loc pentru tinerii problemă  ai Restauraţiei este menit să izoleze totul fără posibilitatea unei evadări sau fără posibilitatea unor intruşi.

          
Restauraţia în care se regăseşte noua lume a lui Juliette este un nou regim condus de nişte lideri anonimi, care interzic credinţa în orice fel de religie sau divinitate, sărbătorile de orice fel, limbile complicate devin şi ele uitate fiind adoptată una singură pentru binele tuturor, arta devine şi ea ceva plasat în uitare, totul este distrus. Bolnavii nu mai există au fost vindecaţi omorâţi , bătrânii sunt duşi la azile unde îşi pot trăi fericiţi restul vieţii, sunt ascunşi de societate şi trataţi josnic, nebunii persoanele cu anumite probleme speciale asemeni lui Juliette sunt izolaţi de restul lumii.

        
Într-o zi lumea plictisitoare şi totodată dureroasă în care trăieşte Juliette se schimbă odată cu apariţia lui Adam Kent. Acel Adam pe care ea îl ştia de la şcoala primară, acel băieţel cu ochii albaştri care nu se uita la ea cu ură cum făceau restul copiilor, ci cu fascinaţie, acel Adam care acum îi stârneşte fluturi în stomac şi care o poate atinge într-un fel numai al lui. El este singurul care o poate atinge fărăsă moară în cele mai cumplite dureri.

         
Warner, chipeş, conturat de linii perfecte, cu trăsături aspre şi masculine, o frumuseţe rece la fel ca şi inima lui, el este fiul unuia dintre conducătorii Restauraţiei şi cel care l-a trimis pe Adam în celula,  camera lui Juliette, pentru a se împrieteni cu ea şi pentru a vedea dacă în decursul timpului petrecut în acea celulă nu a înnebunit. Planul lui este de a se folosi de darul mortal al lui Juliette pentru a obţine şi mai multă putere şi pentru a-i dovedi tatălui său de ce este în stare.

         
Este dusă la sediul acestuia, un fel de palat impunător care contrar imaginii Restauraţiei este plin ochi de lucruri scumpe, vanităţi. Totul devine complicat pentru eroină, mai ales când Warner doreşte să o atingă, iar ea este disperată la simplul gând de a face ruă cuiva.

         
Adam devine păzitorul ei şi singurul sprijin într-o lume dominată de bărbaţi în care nu se zăreşte nicăieri urmă de femei. Continuă să fie testată de Warner care este complet fascinat, într-un mod diabolic de puterea ei şi curând de frumuseţea ei. Testele ei devin din ce în ce mai sadice şi mai periculoase, mai ales când sunt făcute pe un copilaş mic.

          
Reuşeşte să evadeze împreună cu Adam şi să fugă de Warner însă sunt prinşi din nou, iar de data asta lucrurile devin din ce în ce mai rele. Warner îşi dă seama că o poate atinge pe Juliette şi va profita din plin de acest lucru de acum înainte. Va scăpa Juliette  de Warner şi va rămâne cu Adam să trăiască fericită până la adânci bătrâneţi, asta veţi afla singuri, dar vă spun de acum totul va lua o întorsătură neaşteptată.

Juliette este o fată cu un dar special, care toată viaţa ei a trebuit să trăiască cu frica de a nu omorî pe cineva prin simpla atingere.

        
Tahereh Mafi însufleţeşte o lume aparte în care cuvintele protagonistei te fac să pătrunzi în interiorul poveştii şi să trăieşi odată cu ea dramele prezente de-a lungul cărţii. Fiecare cuvânt, cugetare a Juliettei este ca un fulg de nea fragil, autoarea, bazându-se pe puterea cuvintelor şi pe fluiditatea lor pentru a crea magie şi o poveste de neuitat.

       

Personajele sunt bine conturate şi reflectă părţi distincte din Restauraţie, de asemenea vârstele acestora sunt mereu mai mici de 25 de ani. Parcă noua societate este creată doar pentru tineri.

         
Kenji un personaj de care nu am amintit mai sus în recenzie dar de care o să vă placă cu siguranţă, este singurul dintre toate personajele care reuşeşte să găsescă partea amuzantă în orice situaţie până şi atunci când este împuşcat şi aproape omorât.
         
În concluzie, trebuie să citiţi cartea, este una dintre cele mai bune cărţi apărute la editura Leda şi majoritatea cititorilor de fantasy susţin că este cartea lor preferată.

"Cuvântul e mai mult o respiraţie întretăiată în timp ce-i iese de pe buze şi eu mă întorc şi nu ar trebui, dar o fac iar el se uită la mine."