-Astăzi şi în orele care vor urma vom vorbi despre Divina comedie a lui Dante Alighieri, cel mai mare poet al Italiei. După cum bine ştiţi, eroul a călătorit în toate sferele existenţei. Infern, Purgatoriu şi Rai. În Infern şi Purgatoriu însoţit de Vergiliu, iar în Rai de iubita lui moartă, Beatrice. Noi vom discuta despre Infernul lui Dante, îmi poate spune cineva ceva despre el?
După cum era de aşteptat fiecare mână stă bine ascunsă în bancă, iar fiecare dintre noi se piteşte cât mai bine încercând să scape de ochii ca de gheaţă ai domnului Labronski. Cam se mişcă în bancă apoi spre surprinderea tuturor ridică mână şi începe să ne spună despre opera poetului italian.
-Dante împarte Infernul în nouă cercuri:Primul cerc:Limbul locul în care zac savanţii, poeţii, cercetătorii, cu unicul păcat de a se fi născut înaintea lui Iisus, Al doilea cerc: Cercul celor care au păcătuit în numele iubirii, Al treilea cerc:Lacomii cercul plin de nămol de pucioasă de noroi care domină continuu, unde ploaia mohorâtă este mereu prezentă, aici sunt sufletele avarilor care toată viaţa au trăit pentru avere, Al patrulea cerc:zgârciţii şi risipitorii care sunt siliţi să împingă greutăţi cu pieptul,Al cincilea cerc:mânioşii care îşi sfâşie carnea unul altuia afundaţi înnoroi, Al şaselea cerc: Ereticii care nu pot intra în cetatea Dite, Al şaptelea cerc: Primul brâu locul celor care au fost violenţi împotriva aproapelui fiind scufundaţi până la nivelul gâtului în sânge, Al doilea:locul sinucigaşilor care sunt transformaţi în arbori noduroşi cu spini, Al treilea: loc al sodomilor, al celor împotriva firii care au făcut crime împotriva lui Dumnezeu, aici este un deşert un fulgi de foc cad, Al optelea cerc:Ghicitori, negustori, hoţi, pungaşi, Al nouălea cerc: cercul trădătorilor.
Nu glumesc când spun că toată lumea a rămas cu gura căscată. Cred că şi domnul Labronski în sinea lui este la fel de uimit ca şi noi ceilalţi. Toate privirile sunt aţintite asupra lui Cam. Se reazămă de spătarul scaunului şi îşi încrucişează braţele la piept parcă pentru a auzi concluzia profesorului nostru pentru informaţiile lui.
-O bună descriere domnule Cam poate că totuşi te-am subestimat. Bun restul clasei vreau să vad câte o prezentare pentru opera lui dante corespunzătoare cerinţelor pe care le veţi primi fiecare. Trece pe la fiecare la masă şi lasă câte o hârtie care conţine tema noastră.
Sună clopoţelul. Cam se ridică, îmi face cu ochiul şi pleacă trecându-şi ghiozdanul peste umăr.
Aris trece pe lângă mine, mă înşfacă de mâneca gecii şi mă trage în baie după ea. Se uită la fiecare toaletă să vadă dacă este cineva înăuntru, iar când o boboacă iasă din una o expediază imediat cu o fluturare a mâinii apoi se întoarce către mine cu o figură serioasă.
-Matt a dispărut. Îşi frământă mâinile una de alta apoi şi le trece nervosă prin păr.
-Aris a trecut doar o oră de când am venit la şcoală, nu crezi că exagerezi. Ştiu de câţiva ani despre pasiunea secretă pe care Aris o are pentru Matt şi despre grija pe care i-o poartă, dar el preferă mereu să nu o bage în seamă sau să pretindă că nu ştie despre sentimentele ei.
-Îţi spun nu este nicăieri. Avea antrenament la fotbal şi nu a fost. Cei din echipă l-au căutat întreaga dimineaţă. După ce tu ai plecat şi m-ai lăsat cu buza umflată am mers la clasa domnului Whitman şi nu era acolo. Ca să nu am probleme am spus că eu şi Matt eram chemaţi la secretariat pentru nişte acte cu privire la următorul meci. Pe urmă am mers pe terenul de fotbal şi nu era, l-am întrebat pe Chace de el şi şti ce mi-a zis că a plecat ca un nebun dintr-o dată.
Imediat au pornit-o lacrimile. Aris nu este cea mai sensibilă persoană din lume, însă Matt a fost prima ei dragoste chiar dacă el nu ştie asta. Sora mai mare a lui Aris a avut tulburări grave de comportament cu cinci ani în urmă.
Într-o zi s-a închis în casă şi a închis-o şi pe Aris cu ea. A spart mai multe pahare, bibelouri, decoraţiuni, tot ce putea fi casant prin sufrageria lor, apoi a început să-şi taie pielea cu cioburile. Când a venit Aris la ea a luat-o în braţe şi a sărit cu ea prin geamul care despărţea sufrageria de curte şi au ajuns în piscină amândouă. Aris a supravieţuit datorită lui Matt care a scos-o din piscină, dar sora ei a murit din cauza pierderii masive de sânge, iar de atunci Aris îl vede pe Matt ca pe eroul ei.
-Ascultă Matt poate avea grijă de el şi singur, chiar tu ai spus de dimineaţă că nu arăta bine, poate că a plecat acasă, o să vorbim cu el mai târziu şi ai să vezi că totul este bine. Scot din geantă un şerveţel îndoit şi il întind.
-Dacă te ajută cu ceva am să sun la el acasă, iar dacă îmi răspunde mama lui am să zic că şi-a uitat un proiect acasă şi deaia am sunat, dacă răspunde el o să-l întreb dacă totul este ok, este bine aşa?
-Am făcut-o deja, însă ar fi fost bine să fi avut şi eu ideea ta cu proiectul, oricum nu este acasă şi se pare că nici noaptea trecută Matt nu a fost acasă. Aris se uită la mine şi începe din nou să plângă.
-Spalăte pe faţă şi dute la cantină sunt sigură că dăm de el până la sfârşitul orelor. Eu trebuie să merg la sport aşa că ne vedem după ok?
Doamna Lisa, o rusoică care este antrenoarea noastră şi căreia îi mai spunem doamna Fox pentru ca lisa înseamnă vulpe în ruseşte este genul acela de femeie care poate învinge patru bărbaţi mătăhăloşi la orice sport de contact.
Are o gamă variată de tatuaje care-i împodobesc într-un mod aparte braţele, apoi se încrucişează la ceafă şi presupun că ele continuă şi pe spate în jos. Nu au forme concise, fiecare este o buclă care se răsuceşte la nesfârşit. Sunt ca nişte semne tribale răspândite pe pielea ei. Într-o oră Matt a avut ideea genială să ne uităm mai aproape la tatuajele ei să vedem dacă nu are tatuat ascuns pe undeva un zar cu cinci buline, semnul puşcăriaşilor. Rezultatul a fost dezastruos, ne-am ales amândoi cu cinci ture în plus de teren.
Îmi i-au echipamentul de sport pe mine, şortul negru pe care Elena mi-l modificase, strângându-l şi scurtându-l puţin şi tricoul roşu. Îmi verific din nou telefonul să văd dacă am un mesaj de la Matt sau de la fete apoi plec pe teren.
Merg pe teren să văd dacă îl găsesc pe Matt. Doamna Fox stă la capătul terenului împreună cu antrenorul echipei de fotbal şi pe faţa ei văd un zâmbet strâmb şi chinuit.
Mă strecor în spatele tribunelor şi am grijă să nu primesc gratis nişte gumă pe tricoul proaspăt spălat.Îmi prind părul într-un coc în vârful capului ca să nu fiu nevoită să-l tai din cauza unei gume care se lipeşte de el. Vaga bucurie de pe faţa ei a trecut imediat la furie. Mă apropii mai mult să aud ce spun. Când ajung în spatele tabelului de marcaj mă pitesc şi mai mult ca să nu fiu văzută.
-Ascultă aici nu am chef ca lucrurile să se schimbe din cauza unui adolescent cu probleme hormonale aşa că fă ceva în privinţa asta. Vulpea îşi trece nervoasă degetele prin părul scurt şi blond aproape alb.
-Nu tu ascultă tu la mine tu la mine. Nu-mi pasă mie cât de mult eşti tu adâncită aici, puştiul e remarcabil aşa că nu te mai zbârli la mine şi lasămă pe mine să rezolv.
-Deja eşti depăşit nu mai poţi face nimic, subiectul te depăşeşte. Ochii Vulpiţei scânteiază puternic. Venele de pe frunte i s-au umflat puternic şi se văd cum pompează.
Dau să ies din ascunzătoarea mea şi să-i las să discute în continuare, dar stomacul meu scoate zgomote care pot fi auzite de la kilometri depărtare. Detenţie pe viaţă urmează să fie scris în dosarul meu.
Ceva greu se apasă pe spatele meu şi mă lipeşte de pământul bătătorit, o mână astupându-mi gura.Vulpea atuncă o privire peste teren şi peste tribune apoi pleacă însoţită de antrenor.
-Hei linişteşte-te dacă nu vrei ca vulpea aia să vină şi să ne găsească aici. Îmi împing cotul între coastele lui şi îl simt cum alumecă de pe mine.
-Am vrut să te scap de necazuri şi tu aşa îmi mulţumeşti? Cam stă pe o parte lână mine. Se ridică în picioare şi îmi întinde şi mie mâna să fac la fel.
-Ar fi bine să o tulim de aici cât mai repede până nu se întorc cei doi, şi face semn cu capul în direcţia sălii de sport.
-Mersi şi scuze că te-am lovit.Am roşit puţin şi sper ca el să nu fi observat asta.
-Nee nu-i nimic, trebuie să o şterg ne mai vedem, şi pleacă spre tribune lăsându-mă singură.
Mă întorc la vestiar să văd dacă Aris mi-a adus ceva de mâncare dar nu găsesc nimic. Îi las un mesaj scurt lui Matt în care îi zic să mă sune după care mă întorc pe teren.
-Alinierea doamnelor, astăzi facem zece ture de teren şi să nu vă aud smiorcăindu-vă că altfel se vor dubla. Acum mişcaţi-vă odată. Se plimbă printre noi şi când ajunge la mine îmi pune mâna pe umăr.
-Mulţumesc că ni te-ai alăturat.Şti că am toleranţă zero pentru întârziaţi. Sper că nu ai planuri pentru mai târziu pentru că tocmai ţi le-am anulat. Detenţie.
Restul zilei aproape că a zburat. Nu au mai avut loc evenimente deosebite înafara faptului că nimeni nu a putut da de Matt. Înapoi în camera mea, m-am aruncat în patul moale, am luat micul ghemotoc portocaliu de blană în braţe şi am adormit imediat ce Azula a început să toarcă alinată pe pieptul meu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu