-Bătaie între puicuţe!!!
Un idom ispititor pentru urechile băieţilor sau chiar ale bărbaţilor încinşi numai la gândul unei astfel de plăceri vizuale. Un ''conflict'' feminin poate atrage atenţia sexului opus instantaneu, iar după fluierăturile pe care le auzim şi ovaţiile aduse celor două potenţiale luptătoare nu mai încape îndoială, lupta este inevitabilă.
Îi vezi pe fiecare dintre ei cum se opresc din activitatea obişnuită şi-şi ţintesc privirile spre cele două combatante gata de atac. Ochii le strălucesc ascunzând o dorinţă bolnavă de a face rău, de a schilodi pe oponent. Imediat încep pariurile şi fiecare dintre ei m izează pe favorită, în timp ce fetele se strâmbă una la alta şi se rotesc în cerc pentru a vedea cine face prima mişcare, mai concret cine-şi înfige prima mâinile în părul celeilalte,un stereotip destul de adevărat.
Fiecare uită că ne aflăm într-o cafenea şi se adună în jurul celor două. Aris îşi dă părul blond pe spate, în timp ce Camille o imită cu gesturi exacte pentru a o enerva şi mai mult. Pe faţa ei apare un rânjet lat care îi lasă la vedere caninii.
-S-a supărat fetiţa cumva? Camille face botic şi se preface că plânge, moment în care Aris sare pe ea şi o trânteşte la pământ.
În jurul nostru exclamaţiile auditoriului animă şi mai mult lupta celor două. Mă ridic şi vreau să sar între cele două, dar Chace mi-o i-a înainte şi o pescuieşte pe Aris de pe Camille,dar nu înainte să-i rupă o bucată bună din părul blond platinat. O i-a pe sus şi o duce afară.
-Ai tu grijă de Joe până o duc eu pe Aris acasă ok?
-Sigur. Mai bine las-o la tine acasă peste noapte nu cred că ai ei se vor bucura dacă o văd răvăşită. Erin aprobă din cap apoi dă să plece dar se opreşte.
-Am să mă întorc după Joe tu doar stai puţin cu el. Ai cu ce să te întorci pe urmă?
Dau din cap iar ea pleacă. Mă uit pe geam şi o Văd pe Aris în braţele lui Chace. Corpul îi tremură uşor iar el pare să-i şoptească ceva la ureche ca să o liniştească şi funcţionează pentru că ea se opreşte din plâns şi se urcă în maşină. Fay care a avut decenţa să-l ducă pe Joe afară imediat ce a fost strigat ''Bătaie între puicuţe'' îl aduce înapoi şi se duce să mai comande ceva cât timp aşteptăm.
În timp ce beau restul cafelei, îi trimit un mesaj lui Aris apoi unul lui Erin ca să mă asigur că totul este în regulă cu ele.
-La întâlnire?Cam stă în picioare şi mă priiveşte de sus ridicând o privire spre Joe care pare preocupat de telefonul lui.
-Gelos? afişez un zâmbet la fel de rău ca al lui.
Se aşează lângă mine şi i-a o gură din cafeaua mea.
-Latte. Puteam paria că după plictiseala îndurată la detenţie ai vrea ceva mai tare. Brusc îmi amintesc că şi el a primit detenţie de la Lisa când a încercat să-mi i-a apărarea.
-Sincer mi-am pus ceva semne de întrebare când te-am văzut de un metru optzeci şi blondă pe deasupra. Râde iar o gropiţă se joacă pe bărbia lui perfect rasă. Cred că îmi place sistemul de aici.
-Chiar am vrut să vin dar...a intervenit Matt care dispăruse toată ziua şi când a adt un semn de viaţă mirosea a alcool, despre care am uitat să-l întreb, şi se purta ciudat.
-Dar...ridică din sprâncene. E prea plictisitor la detenţie , ştiu tocmai am aflat.
-Puteai la fel de bine să chemi şi tu pe altcineva. Oricum nu-mi amintesc să-ţi fi cerut ajutorul azi.
-La care dintre situaţii te referi?
Nu apuc să răspund pentru că vine Fay cu o duzină de brioşe şi cu un zâmbet de milioane pe faţă. Când îl vede pe Cam se aşează lângă el şi-i întinde mâna.
-Şi tu eşti?
-Spune-mi Cam. Se ridică şi dă să plece, însă ea îl apucă de braţ şi îl trage jos.
-Dau vineri o petrecere şi chiar mi-ar plăcea să fii şi tu acolo. Îi zâbeşte suav strângându-l de braţ.
Cam îi zâbeşte şi îi şopteşte ceva după care se ridică şi pleacă. Mi i-a o gură din latte-ul meu apoi imi face cu mâna.
-Şti este chiar drăguţ.
-Şti eu chiar trebuie să plec. Ai tu grijă de Joe până când vine Erin? Mulţumesc! Şi plec înainte să mă poată opri.
Până acasă fac cel puţin douăzeci de minute pe jos dacă merg prin centru, aşa că hotărăsc să merg pe aleea din spatele magazinelor ca să scutesc zece minute de mers pe jos prin frig. În urma ploii care a durat aproape două ore, vremea s-a înrăutăţit considerabil, iar temperatura a scăzut destul de mult. Mă înfofolesc bine în geacă şi îmi îndes mâinile în buzunare încercând să le încălzesc puţin.
Lumina este tot mai puţină imediat ce mă îndepărtez de vitrinele colorate ale magazinelor. Îmi mişc picioarele mai repede şi îmi impun ca data viitoare să nu mai încerc vreo scurtătură şi să merg pe un drum sigur şi bine luminat.
Nişte umbre diforme plonjeayă în spatele meu şi încep să se materializeze. Sar ca arsă în poziţia de luptă pe care Doamna Fox/Lisa ne-a arătat-o la orele de sport şi pentru prima data sunt bucuroasă că am îndurat antrenamentele ei grele în care luam cafteală constant până am început să mă prind cum stau lucrurile. Şi până când Matt m-a învăţat să îmi folosesc pumnii şi picioarele în avantajul meu nu al adversarilor.
-Garda sus mereu. Echilibrează-ţi greutatea corpuluipe ambele picioare şi flexeazăle uşor ca să fii mereu gata de o lovirură sau ce un contra-atac. Cel mai bine ar fi dacă ai lovi direct în plexul solar, aşa sigur ţi-ai doborî adversarul. Pumnii strânşi ţinuţi în faţa pieptului, unul dintre ei uşor coborât ca să-ţi aperi partea inferioară a abdomenului. Şi dacă ţi-e frică, aminteşte-ţi că poţi să-ţi faci adversarul să se teamă şi el de tine.
Mă întorc repede pregătită să mă apar şi reuşesc să intimidez un câine vagabond care nu făcea altceva decât să scotocească după mâncare. Continui să merg şi mulţumesc
cerului că nu a trebuit să mă lupt cu ceva mai mare.
Trei voci cu tonalităţi diferite care vin dinspre colţul pe lângă care tocmai trecusem îmi atrag atenţia. Două feminine, mai mult sau mai puţin şi una bărbătească. Mă lipesc de umbra oferită de clădire şi bâjbâi prin jur ca să nu cad. Unde este acum patul meu şi cald, cu pufosul meu ghemotoc de blană Azula întins în el.
Un tomberon murdar cu un puternic miros de mucegai şi descompunere îmi ocupă calea, iar eu mă izbesc din plin în el ca o toantă ce sunt când văd un şobolan că-mi trece peste teneşi.
-Vai dar ce avem noi aici? Papuceii tăi nu sunt prea sofisticaţi pentru un cartier aşa jegos ca al nostru?
Un tip mustăcios, probabil cu cea mai mare mustaţă pe care am văzut-o în viaţa mea, îmi rânjeşte arătânduşi dinţii maronii sau cel puţin ce a mai rămas din ei. Lângă el apar imediat două femei care însă nu au nimic feminin în ele. Una dintre ele rasă în cap cu o săgeată deasupra frunţii şi cu un inel in nas mai mare decât aş purta eu în urechi iar cealaltă, ceva mai domestică faţă de surata ei punk are o cruce de cel putin 30 de cm la gât care mă aştept în orice moment să lumineze, este sigur asiatică.
-Ţi-a mâncat pisica limba sau tu chiar nu şti să vorbeşti. Tu chiar nu şti că nu-i frumos să ignori persoane binevoitoare.
Te rog anunţămă şi pe mine când le vezi pentru că voi numai binevoitoare nu sunteţi. Asiatica se uită la mine. Face un pas în faţă, iar eu unul în spate.
-Dar asta este o totală lipsă de respect nu-i aşa Mount? i se adresează asiatica mustăciosului cu un animal mort pe faţă, probabil o veveriţă.
-Nu ştie, nu-i problemă. O învăţ eu fiecare silabă dacă-i nevoie. Tipa cu săgeată pe frunte se încruntă la mine după care se joacă cu inelul din nas.
Dintr-o mişcare sare lângă mine şi încearcă să mă prindă de coada pe care mi-am făcut-o în vârful capului, dar mă feresc şi o lovesc în piept cât pot de tare. Care-i treaba cu părul într-o bătaie feminină? trebuie neapărat să ne lăsăm purtate de un stereotip?
Durerea trebuie să fie destul de mare pentru că stă la pământ şi încearcă chinuită să respire. Aproape că mi-e milă de ea, aproape. Când prietena ei se avântă spre mine orice sentiment de milă dispare şi conştiinţa mă părăseşte pentru treburi mai importante.
Asiatica nu a aşteptat o invitaţie specială pentru a interveni în bătaia noastră. Prinde momentul când nu sunt atentă şi mă trânteşte la pământ. O durere cumplită îmi cuprinde braţul peste care cad, iar primul gând care îmi vine este ''bravo tocmai te-ai ales cu un braţ rupt!''. Îmi prinde coada în mâini şi mă face să îngenunchez în faţa ei.
-Nu-i aşa că-i de-a dreptul adorabil cum a încercat să zgârie pisicuţa asta micuţă. Ascultă aici răsfăţat-o asta-i lumea reală nu palatul în care probabil îţi faci tu de cap aşa că lasă baltă filmele pe care le-ai văzut şi fii atentă la mine. Îmi mişcă capul când în stânga când în dreapta ca să mă poată vedea toată audienţa. Mustăciosul, asiatica care nici acum nu poate respira, moment în care mândria mea face un salt şi câinele lăţos pe care l-am speriat, dar vai să nu uităm de biata veveriţă moartă ţinută ostatică pe faţa părăsului.
Tipa scoate un briceag şi îl flutură în faţa mea.
-Deci ce face o prostuţă ca tine prin astfel de locuri, doar nu vrei cumva să-ţi părăseşti palatul şi să ni te alături nu? râd cu toţii, numai eu mă chircesc ca să scap de durerea pe care mi-o dă strânsoarea ei.
Cineva sare peste unul dintre ei şi aud sunetul oaselor pocnind. imediat tipa cu tatuaj îi urmează lui Mount care zace într-o baltă de sânge provenită de la noas şi gură. O imobilizează apoi o trânteşte dar ceva mai blând. Când se apropie de noi asiatica mă trage mai tare de păr.
-Dacă te apropii, micuţa o păţeşte,rău. Asiatica îmi loveşte gâtul cu dosul lamei ca dovadă.
Dar silueta nu ascultă şi sare pe ea îi i-a cuţitul şi-l aruncă spre tomberonul nenorocit de care m-am lovit.
Când se apropie încet de mine mă gândesc dacă are rost să cer îndurare sau să mă las caftită şi eu ca mai apoi să apar în ziarul local ca dispărută sau mai rău moartă. Braţele lui mă cuprind ,iar eu mă chircesc gândindu-mă la cei mai rău, dar când simt izul dulceag de scorţişoară mă liniştesc.Matt. Îl cuprind în braţe şi plâng. Îşi desheie geaca şi mă trage la pieptul lui unde mă cufund în căldură şi dulceaţă.
-Gata, gata, sunt aici, mereu am să fiu. Mă prinde de obtraji şi îmi ridică faţa, haide am să te duc acasă.
Când sunt în maşină după ce m-am lăsat purtată de el în braţe, se uită la mine din cap până-n picioare. Se încruntă când îmi vede rana de la gât şi înjură. Scoate imediat echipamentul de urgenţă din torpedou şi mă obligă să stau nemişcată.
-Matt este doar o zgârietură nu face caz din nimic. Mai bine mergem acasă, îmi este foame şi somn. Mă uit la el dar faţa lui nu trădează nimic.
-Tu chiar nu ai ţinut nimic minte din ce ţi-am arătat. Şti că dacă nu veneam la tip ai fi putut şi moartă nu sau cine ştie ce altceva ţi-ar fi putut face, dar tu continui cu teoriile tale inutile.
-Matt îmi pare rău, îmi feresc privirea dar el mă face să mă uit din nou la el.
-Şti că mai era uite atât şi ţi-ar fi tăiat gâtul iar tu ai fi zburat probabil acum deasupra mea şi ai fi strigat aleluiah.
Încep să râd, dar el nu râde, doar mă priveşte serios.Îmi trec braţele pe după gâtul lui şi nu-l las să-şi termine opera, adică să-mi bandajeze gâtul de parcă ar fi rupt sau cine ştie ce altceva.
-Mulţumes, mulţumesc, mulţumesc Matt eşti mereu cel mai bun eşti...
Îmi cuprinde umerii şi pare serios.
-Eu nu te văd ca o soră, sau amică sau prietenă sau ce vrei tu.
Mă albesc la faţă şi nu mai ştiu ce să spun. Oare revelaţia lui de la amiază cu prietenii inutili mă cuprindea şi pe mine, oare sunt şi eu nimic în ochii lui.
Feţele noastre sunt acum aproape, prea aproape, ca acum patru ani,când amândoi eram la gimnaziu. În clasa a noua eu stăteam exact ca acum în faşa lui Matt privindui ochii cenuşii cum mă conturează, dar să încep cu începutul.
La şcoală eram una dintre puţinele fete care îşi petrecuse ziua de Sf. Valentin singură, eu neavând iubit. Aris nemaipomenit de fericită că primise un sărut nemaipomenit de la Chace, un jucător de fotbal, nu ratase niciun detaliu picant de povestit. Deşi nu fusese un sărut mai lung de un minut în mod clar, ea şi-a petrecut toată pauza sporovăind fără oprire.
Când ajunsesem acasă în ziua aia, Matt mă găsise singură pe leagănul din spatele casei înfăşurată într-o pătură şi cu un teanc de şerveţele după mine. Îmi adusese un braţ întreg de prăjiturele în formă de inimioară , trufe de ciocolată acadele şi un balon pe care scria ''sunt îngerul tău''. În timp ce-şi îndesase una dintre trufe în gură s-a aplecat deasupra mea, a zâmbit dulce şi mi-a oferit primul sărut, buzele noastre având gust de lichior de căpşuni.
Sărutul lui, primul meu sărut, fusese delicat ca o atingere uşoară peste buzele mele, dar fusese perfect. Nu-mi puteam imagina un sărut mai bun. După ce ne-am separat eu încă mai avea urmele lacrimilor pe faţă şi din cauza stânjenelii eram roşie ca un rac, dar el mi-a zâmbit apoi mi-a sărutat fruntea şi a continuat să-mi dea praline de altfel cum făceam şi eu.
Matt închide ochii şi se apropie mai mult de mine până când îi simt buzele moi peste ale mele. Îmi închid ochii şi îl las să-şi continue sărutul. Un sentiment ciudat îmi inundă pântecul pentru că îl sărut pe Matt, cel mai bun prieten al meu,însă îmi amintesc cât de mult aveam eu nevoie de un sărut în ziua aceea şi presupun că are şi el nevoie acum de al meu aşa că îi răspund sărutului în timp ce el se joacă cu o şuviţă rebelă din părul meu.
Lumina este tot mai puţină imediat ce mă îndepărtez de vitrinele colorate ale magazinelor. Îmi mişc picioarele mai repede şi îmi impun ca data viitoare să nu mai încerc vreo scurtătură şi să merg pe un drum sigur şi bine luminat.
Nişte umbre diforme plonjeayă în spatele meu şi încep să se materializeze. Sar ca arsă în poziţia de luptă pe care Doamna Fox/Lisa ne-a arătat-o la orele de sport şi pentru prima data sunt bucuroasă că am îndurat antrenamentele ei grele în care luam cafteală constant până am început să mă prind cum stau lucrurile. Şi până când Matt m-a învăţat să îmi folosesc pumnii şi picioarele în avantajul meu nu al adversarilor.
-Garda sus mereu. Echilibrează-ţi greutatea corpuluipe ambele picioare şi flexeazăle uşor ca să fii mereu gata de o lovirură sau ce un contra-atac. Cel mai bine ar fi dacă ai lovi direct în plexul solar, aşa sigur ţi-ai doborî adversarul. Pumnii strânşi ţinuţi în faţa pieptului, unul dintre ei uşor coborât ca să-ţi aperi partea inferioară a abdomenului. Şi dacă ţi-e frică, aminteşte-ţi că poţi să-ţi faci adversarul să se teamă şi el de tine.
Mă întorc repede pregătită să mă apar şi reuşesc să intimidez un câine vagabond care nu făcea altceva decât să scotocească după mâncare. Continui să merg şi mulţumesc
cerului că nu a trebuit să mă lupt cu ceva mai mare.
Trei voci cu tonalităţi diferite care vin dinspre colţul pe lângă care tocmai trecusem îmi atrag atenţia. Două feminine, mai mult sau mai puţin şi una bărbătească. Mă lipesc de umbra oferită de clădire şi bâjbâi prin jur ca să nu cad. Unde este acum patul meu şi cald, cu pufosul meu ghemotoc de blană Azula întins în el.
Un tomberon murdar cu un puternic miros de mucegai şi descompunere îmi ocupă calea, iar eu mă izbesc din plin în el ca o toantă ce sunt când văd un şobolan că-mi trece peste teneşi.
-Vai dar ce avem noi aici? Papuceii tăi nu sunt prea sofisticaţi pentru un cartier aşa jegos ca al nostru?
Un tip mustăcios, probabil cu cea mai mare mustaţă pe care am văzut-o în viaţa mea, îmi rânjeşte arătânduşi dinţii maronii sau cel puţin ce a mai rămas din ei. Lângă el apar imediat două femei care însă nu au nimic feminin în ele. Una dintre ele rasă în cap cu o săgeată deasupra frunţii şi cu un inel in nas mai mare decât aş purta eu în urechi iar cealaltă, ceva mai domestică faţă de surata ei punk are o cruce de cel putin 30 de cm la gât care mă aştept în orice moment să lumineze, este sigur asiatică.
-Ţi-a mâncat pisica limba sau tu chiar nu şti să vorbeşti. Tu chiar nu şti că nu-i frumos să ignori persoane binevoitoare.
Te rog anunţămă şi pe mine când le vezi pentru că voi numai binevoitoare nu sunteţi. Asiatica se uită la mine. Face un pas în faţă, iar eu unul în spate.
-Dar asta este o totală lipsă de respect nu-i aşa Mount? i se adresează asiatica mustăciosului cu un animal mort pe faţă, probabil o veveriţă.
-Nu ştie, nu-i problemă. O învăţ eu fiecare silabă dacă-i nevoie. Tipa cu săgeată pe frunte se încruntă la mine după care se joacă cu inelul din nas.
Dintr-o mişcare sare lângă mine şi încearcă să mă prindă de coada pe care mi-am făcut-o în vârful capului, dar mă feresc şi o lovesc în piept cât pot de tare. Care-i treaba cu părul într-o bătaie feminină? trebuie neapărat să ne lăsăm purtate de un stereotip?
Durerea trebuie să fie destul de mare pentru că stă la pământ şi încearcă chinuită să respire. Aproape că mi-e milă de ea, aproape. Când prietena ei se avântă spre mine orice sentiment de milă dispare şi conştiinţa mă părăseşte pentru treburi mai importante.
Asiatica nu a aşteptat o invitaţie specială pentru a interveni în bătaia noastră. Prinde momentul când nu sunt atentă şi mă trânteşte la pământ. O durere cumplită îmi cuprinde braţul peste care cad, iar primul gând care îmi vine este ''bravo tocmai te-ai ales cu un braţ rupt!''. Îmi prinde coada în mâini şi mă face să îngenunchez în faţa ei.
-Nu-i aşa că-i de-a dreptul adorabil cum a încercat să zgârie pisicuţa asta micuţă. Ascultă aici răsfăţat-o asta-i lumea reală nu palatul în care probabil îţi faci tu de cap aşa că lasă baltă filmele pe care le-ai văzut şi fii atentă la mine. Îmi mişcă capul când în stânga când în dreapta ca să mă poată vedea toată audienţa. Mustăciosul, asiatica care nici acum nu poate respira, moment în care mândria mea face un salt şi câinele lăţos pe care l-am speriat, dar vai să nu uităm de biata veveriţă moartă ţinută ostatică pe faţa părăsului.
Tipa scoate un briceag şi îl flutură în faţa mea.
-Deci ce face o prostuţă ca tine prin astfel de locuri, doar nu vrei cumva să-ţi părăseşti palatul şi să ni te alături nu? râd cu toţii, numai eu mă chircesc ca să scap de durerea pe care mi-o dă strânsoarea ei.
Cineva sare peste unul dintre ei şi aud sunetul oaselor pocnind. imediat tipa cu tatuaj îi urmează lui Mount care zace într-o baltă de sânge provenită de la noas şi gură. O imobilizează apoi o trânteşte dar ceva mai blând. Când se apropie de noi asiatica mă trage mai tare de păr.
-Dacă te apropii, micuţa o păţeşte,rău. Asiatica îmi loveşte gâtul cu dosul lamei ca dovadă.
Dar silueta nu ascultă şi sare pe ea îi i-a cuţitul şi-l aruncă spre tomberonul nenorocit de care m-am lovit.
Când se apropie încet de mine mă gândesc dacă are rost să cer îndurare sau să mă las caftită şi eu ca mai apoi să apar în ziarul local ca dispărută sau mai rău moartă. Braţele lui mă cuprind ,iar eu mă chircesc gândindu-mă la cei mai rău, dar când simt izul dulceag de scorţişoară mă liniştesc.Matt. Îl cuprind în braţe şi plâng. Îşi desheie geaca şi mă trage la pieptul lui unde mă cufund în căldură şi dulceaţă.
-Gata, gata, sunt aici, mereu am să fiu. Mă prinde de obtraji şi îmi ridică faţa, haide am să te duc acasă.
Când sunt în maşină după ce m-am lăsat purtată de el în braţe, se uită la mine din cap până-n picioare. Se încruntă când îmi vede rana de la gât şi înjură. Scoate imediat echipamentul de urgenţă din torpedou şi mă obligă să stau nemişcată.
-Matt este doar o zgârietură nu face caz din nimic. Mai bine mergem acasă, îmi este foame şi somn. Mă uit la el dar faţa lui nu trădează nimic.
-Tu chiar nu ai ţinut nimic minte din ce ţi-am arătat. Şti că dacă nu veneam la tip ai fi putut şi moartă nu sau cine ştie ce altceva ţi-ar fi putut face, dar tu continui cu teoriile tale inutile.
-Matt îmi pare rău, îmi feresc privirea dar el mă face să mă uit din nou la el.
-Şti că mai era uite atât şi ţi-ar fi tăiat gâtul iar tu ai fi zburat probabil acum deasupra mea şi ai fi strigat aleluiah.
Încep să râd, dar el nu râde, doar mă priveşte serios.Îmi trec braţele pe după gâtul lui şi nu-l las să-şi termine opera, adică să-mi bandajeze gâtul de parcă ar fi rupt sau cine ştie ce altceva.
-Mulţumes, mulţumesc, mulţumesc Matt eşti mereu cel mai bun eşti...
Îmi cuprinde umerii şi pare serios.
-Eu nu te văd ca o soră, sau amică sau prietenă sau ce vrei tu.
Mă albesc la faţă şi nu mai ştiu ce să spun. Oare revelaţia lui de la amiază cu prietenii inutili mă cuprindea şi pe mine, oare sunt şi eu nimic în ochii lui.
Feţele noastre sunt acum aproape, prea aproape, ca acum patru ani,când amândoi eram la gimnaziu. În clasa a noua eu stăteam exact ca acum în faşa lui Matt privindui ochii cenuşii cum mă conturează, dar să încep cu începutul.
La şcoală eram una dintre puţinele fete care îşi petrecuse ziua de Sf. Valentin singură, eu neavând iubit. Aris nemaipomenit de fericită că primise un sărut nemaipomenit de la Chace, un jucător de fotbal, nu ratase niciun detaliu picant de povestit. Deşi nu fusese un sărut mai lung de un minut în mod clar, ea şi-a petrecut toată pauza sporovăind fără oprire.
Când ajunsesem acasă în ziua aia, Matt mă găsise singură pe leagănul din spatele casei înfăşurată într-o pătură şi cu un teanc de şerveţele după mine. Îmi adusese un braţ întreg de prăjiturele în formă de inimioară , trufe de ciocolată acadele şi un balon pe care scria ''sunt îngerul tău''. În timp ce-şi îndesase una dintre trufe în gură s-a aplecat deasupra mea, a zâmbit dulce şi mi-a oferit primul sărut, buzele noastre având gust de lichior de căpşuni.
Sărutul lui, primul meu sărut, fusese delicat ca o atingere uşoară peste buzele mele, dar fusese perfect. Nu-mi puteam imagina un sărut mai bun. După ce ne-am separat eu încă mai avea urmele lacrimilor pe faţă şi din cauza stânjenelii eram roşie ca un rac, dar el mi-a zâmbit apoi mi-a sărutat fruntea şi a continuat să-mi dea praline de altfel cum făceam şi eu.
Matt închide ochii şi se apropie mai mult de mine până când îi simt buzele moi peste ale mele. Îmi închid ochii şi îl las să-şi continue sărutul. Un sentiment ciudat îmi inundă pântecul pentru că îl sărut pe Matt, cel mai bun prieten al meu,însă îmi amintesc cât de mult aveam eu nevoie de un sărut în ziua aceea şi presupun că are şi el nevoie acum de al meu aşa că îi răspund sărutului în timp ce el se joacă cu o şuviţă rebelă din părul meu.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu