Îmi despletesc părul şi îl eliberez din coada strânsă pe care Elena mi-a făcut-o înainte să plec. Mă aplec şi-mi scot papucii primiţi de ziua mea care mi-au plăcut atât de mult dar care acum mi-au lăsat răni la picioare. Mă aşez pe scaunul din faţa oglinzii. Trăsăturile îmi sunt uşor deformate în reflexia ei.
Ochii au o nuanţă bolnăvicioasă de verde ca cea pe care o are supa de pui a Elenei pe care mă obligă să o mănânc atunci când sunt răcită. Lacrimi îmi curg uşor pe obraji, dar nu-mi amintesc motivul pentru care plâng, nu-mi amintesc nici dacă trebuie să plâng din ceva sau doar este efectul întârziat al oboselii.
Rochia în nuanţa spumei laptelui pe care Elena a primit-o nu îmi vine deloc. Corsetul ei cu floricele rozalii se strânge uşor pe talia mea. Panglicile de la spate parcă îmi trec prin piele pentru a ajunge la coaste. Trag de tivul rochiei pentru a o scoate de pe mine , dar nu iasă. Coastele încep să-mi pârâie sub presiunea materialului. Sânii mai au puţin şi sar din corset.
Caut cu privirea o foarfecă. Nu găsesc. Caut ceva ascuţit cum ar fi cuţitul pentru scrisori pe care Elena îl are de la mama ei. Nu-l găsesc. Cad la podea şi continui să trag de material care începe să se subţieze în timp ce se strânge.
-Cam strâmtă pentru gustul meu, dar cred că ţie îţi vine bine. De pe canapea un chip alb mă priveşte. Buze subţiri şi rozalii se lăţesc într-un zâmbet.
O strângere şi mai tare a materialului mi-a atras din nou atenţia.Mă prind de scaun şi mă ridic. Îl prind de spătar şi îl arunc în oglindă. Cioburi plutesc deasupra mea, iar eu îl prind pe primul care ameninţă să mă rănească. Lipesc bucata de oglindă de material şi nimic. Materialul nu se rupe când încerc să-l tai cu ciobul.
-Şti cum se spune, cu cât te zbaţi mai mult cu atât te scufunzi mai repede.
Mă zbat tot mai tare pentru aer, dar nu primesc. Când mă uit la canapea văd o figură cunoscută...
-Draga mea trezeşte-te, hei trezeşte-te, sunt aici. Tata stă la marginea patului meu şi mă cuprinde ocrotitor cu braţele. Continuă să-mi spună să mă liniştesc până când respiraţia îmi revine la normal.
La început trag guri mari de aer, apoi mă liniştesc şi mă las cuprinsă de braţele tatei ca într-un nor de ceaţă caldă şi moale. Broboade de sudoare îmi alunecă pe frunte în jos spre obraji.
-E ok tată, acum mă simt ceva mai bine, încerc să-l liniştesc, dar ştiu că poate vedea spaima pe care coşmarul mi-a lăsat-o.
-Dacă vrei pot să rămân până adormi, poate aşa o să scapi de coşmaruri. Îi privesc ochii albaştri şi ştiu că ar face orice să mă simt mai bine.
-Nu mulţumesc, este ok tot ce am nevoie acum este un pahar cu apă rece şi-mi voi reveni.
Mă sărută protector pe frunte apoi pleacă lăsându-mă singură în întuneric. Mă ridic din pat şi merg la baie. Dau drumul duşului şi mă las învăluită de apa rece. Picăturile reci de apă îmi fac întregul corp să tremure, dar mă simt mai bine. I-au primul tricou larg pe care îl găsesc şi mă arunc în pat cuprinsă de un somn profund şi fără vise.
Pe la şapte şi vreo zece minute unn mieunat persistent îmi tulbură somnul. Azula stă la marginea patului şi zgârie cu gheruţele una dintre pernele bunicii. Miaună la mine apoi îşi continuă liniştită treaba fără ca măcar să mă bage în seamă.
Imediat ce aud versurile melodiei Blue jeans ştiu că mă sună Matt să vadă dacă sunt gata de şcoală.
-Neaţa, gata de pericol? Nu cred că ar fi putut să ţipe mai tare nici dacă ar fi vrut.
-Gata oricând eşti tu. Matt stă la câteva case distanţă de casa mea. Suntem cei mai buni prieteni de la şase ani, contra protestelor pe care Elena le are referitor la tatuajele lui, care mi-e una mi se par incredibile şi la cre am asistat când au fost făcute cel puţin la unele dintre ele.
-În zece minute vine Aris după tine deci lasă tonele de machiaj şi mişcă-ţi fundul jos.
-Zece minute?Cred că glumeşti. Sunt gata în cel puţin jumătate de oră, vă descurcaţi voi.
Trag repede pe mine jeanşii negri, o cămaşă de mătase pe care Elena a exclus-o din garderoba ei extravagantă şi cobor la masă. Îl pup pe tata pe obraji şi o ocolesc pe Elena care îşi plimbă fundul ascuns sub o fustă mult prea scurtă pentru vârsta ei prin bucătărie.
-Ai reuşit să dormi noaptea trecută? Elena îşi examinează unghiile proaspăt vopsite în timp ce doamna Rodrigues ne pregăteşte masa.I-am spus de atâtea ori tatălui taă dragă trebuie să te ducă la un psiholog cu ceea ce ţi-a lăsat moştenire mama ta ne pute aştepta oricând la ce este mai rău sau...
-Da, am adormit imediat, nu-mi place să-mi amintească de mama şi nici tatei nu-i place aşa că de fiecare dată când o aduce ea în discuţie ori plec şi o las să continue de una singură ori sfârşesc prin a mă certa cu ea.
Elena este sora mai mare a tatei. Are în jur de 42 de ani dacă nu mai mult şi de la dispariţia mamei s-a mutat cu noi deşi nimeni nu i-a cerut asta. Nu a avut niciodată o familie, exceptând relaţia ei cu un director de bancă care a murit în urmă cu zece ani şi care i-a lăsat întreaga avere ei. De atunci trăieşte să consume şi să mă enerveze pe mine.
Mă ridic de la masă şi las clătitele cu afine deoparte.
-Te iubesc tati. Când privesc în ochii lui văd cum se luminează şi ştiu că simte şi el la fel pentru mine chiar înainte să mi-o spună.Plec cu Aris şi Matt la şcoală.
-Şi eu te iubesc draga mea, acum pleacă înainte să întârzii.
Plec înainte să o aud pe Elena cum se simte deranjată de numele lui Matt. În faţa casei Matt într-o decapotabilă neagră, cadoul de ziua lui, mă aşteaptă dar fără Aris. Plonjez pe locul din dreapta şi îi zâmbesc.
-Calc-o. Vine Elena şi nu are cea mai fericită faţă din lume să şti.Îmi zâmbeşte răutăcios şi apasă acceleraţia până la podea. Apropo unde-i Aris?
-Aris şi Erin ne aşteaptă în faţă la Starbucks aşa că pune-şi centura pentru că am de gând să zbor până acolo şi nu glumesc.
De teamă să nu fiu aruncată din maşină pentru că îl cunosc pe Matt îmi încleştez degetele de centura de siguranţă şi mă rog ca pe viitor să vină după mine când are o maşină cu plafon.
Matt este înnebunit de maşini încă de când era mic şi îşi cheltuie cea mai mare parte din bani pe ele, având din plin din moment ce părinţii lui au o firmă cu închirieri şi vânzări de maşini.
Muzica care răsună la maxim din boxe şi viteza cu care conduce îl face pe Matt să scoată un chicot de bucurie ca şi când ar fii un copil, dar pe mine mă face să înghit în sec şi să mă rog să nu accelereze şi mai tare. Îşi întoarce din când în când capul spre mine şi îmi rânjeşte cu dinţii lui perfecţi ca să mă liniştesc dar numai linişte nu-mi aduce faptul că în loc să fie atent la drum el se zgâieşte la mine.
În cinci minute frenezia lui Matt a ajuns la extaz. Bordul maşinii arată că mergem cu peste 150 km/h, iar el nu pare că vrea să se limiteze doar la atât. Pun mâna uşor pe umărul lui ca să nu-s sperii. Când îşi întoarce capul spre mine nu mai văd zâmbetul acela care îmi spune ''stai liniştită, totul este doar distracţie, n-ai motiv să te îngrijorezi crede-mă ştiu ce fac'', ci un rânjet nebun exact aşa cum îl descrie Elena pe Matt.
-Hai relaxează-te şi tu puţin doar experimentăm senzaţii noi nu? Ridică din sprâncene iar eu dau din cap.
După vreo 100 de metri trecem şi de Aris şi Erin care ne fac disperate semn cu mâinile pentru a ne atrage atenţia, dar Matt nu opreşte, iar eu încep să cred că a fost o mare greşeală să mă urc cu el în maşină.
-Matt nu te mai prosti şi opreşte. Nu vezi cât de tare mergem sau care e problema ta. Vrei să mori pentru adrenalină, bun bravo ţie, dar eu nu vreau.
-Atunci o să mor în viteză la propriu. Tipul ăsta a tâmpit peste noapte sau eu încă dorm.
-Gata opreşte aici sau eu mă arunc din maşină şi şti ca aş face-o.N-am de gând să mor ok, n-am de gând să-mi las viaţa în mâinile tale, tu nu poţi avea grijă de tine mite de alţii şi o dovedeşti mereu.
Mâinile lui Matt încep să tremure, apoi cu un viraj brusc opreşte maşina.
-Îmi pare rău, sincer. Îşi lasă capul peste mâini în timp ce spatele începe să-i tremure.Primul lucru la care mă gândesc este că l-am facut să plângă cu vorbele mele, dar când îl ridică începe să râdă isteric.
Sar din maşină fără să mai deschid portiera şi pornesc către Starbucks unde trebuia să ne întâlnim cu fetele. Îl aud cum fuge în urma mea să mă ajungă, dar încerc să-l ignor.
-Serios acum, nu am vrut să te sperii pe cuvânt, îşi pune mâinile pe umerii mei şi mă trage spre el. Dintr-o mişcare a umerilor i-am dat mâinile jos de pe umerii mei. Pe cuvânt că nu am luat nimic şti şi tu că nu aş face aşa ceva nu? Privirea de căţeluş lovit intră imediat la datorie.
Mă aşez la volan şi îl ignor tot drumul spre şcoală. În faţă la Starbucks le găsesc pe Aris şi pe Erin cu feţele îmbufnate, dar când ne văd feţele mie şi lui Matt se rezumă la tăcere şi hotărăsc că cel mai bine ar fi să ne urmeze exemplul.
Imediat ce ajungem în curtea liceului, parchez decapotabila lui Matt cât mai aproape de şcoală.Îi arunc cheile de la maşină şi îl văd cum este asaltat de restul echipei de fotbal şi îl las să plece.
Merg la dulap şi oftez împreună cu Aris când ne dăm seama că ne începem ziua cu ora de literatură.
-Stai puţin.Aris îmi prinde braţul înainte să pot intra în clasă şi am o vagă bănuială că ce are să mă întrebe nu are nicio legătură cu tema kilometrică pe care am primit-o.Matt este în regulă, adică mai avea puţin şi credeam că o să verse în maşină lângă mine.
-Sunt sigură că este bine poate că lipsa de somn îl afectează dar nu cred să fie mai mult.
-Dar era aşa de palid tu nu l-ai văzut?Aris mai are puţin şi începe să bocească lângă mine.
-Crede-mă dacă este să păţească cineva ceva din cauza mahmurelii, acela nu-i Matt. Apropo data viitoare când roşeşti în faţa lui şi mai faci o mutră de căţel lovit ar trebui să te dai şi cu gloss.
După asta o las pe hol şi intru în clasă aşezându-mă în a treia bancă, făcându-mi un plan cum să rămân neobservată.
-Ai liber aici? Îmi ridic privirea din cartea de literatură ca să dau de nişte ochi căprui care se îngustează imediat ce întârzii prea mult răspunsul.
Dau afirmativ din cap iar el se aşează lângă mine. Îşi scoate cartea de literatură din ghiozdan. Zeci de bucăţi de hârtie sunt aşezate între paginile cărţii lui.
Are o gropiţă în barbă care atunci când zâmbeşte sau îşi schimbă mimica feţei este şi mai pronunţată. Părul îi este ciufulit într-un mod atent, dar pot paria că rezultatul nu este cel dorit de el.
Domnul Labronski intră în clasă cu o mină serioasă. Nu lasă să se identifice niciun sentiment pe faţa lui şi îşi păstrează aerul aristocratic în timp ce păşeşte spre biroul lui. Când şi-a dat haina jos am putut vedea o urmă pe braţul stâng dar nu pot să fiu sigură, dacă ar fi fost unul la fel de mare ca al lui Matt clar aş fi ştiut. Imediat cum mi-am amintit de el toată ziua a devenit mai ploioasă.
-Presupun că te-ai mohorât de la literatură în sine sau de la mimica de sfix de colo, şi m-i l-a arătat pe domnul Labronski. Încep să chicotesc şi la fel face şi el , dar gestul nostru nu a fost la fel de bine interpretat şi de profesorul nostru de literatură care imediat ne-a ţintuit cu privirea.
-Domnule Cam mă bucur că te-ai integrat la şcoala noastră dar prefer ca pe viitor să-ţi păstrezi socializarea pentru pauză.
Cam se aşează la masă şi îşi face de lucru cu programa pe care domnul Labronski i-o lasă, încercând să evite privirile chiorâşe ale fetelor de lângă noi. Ce nu ştie el este că ele nu-l examinează pentru că este un nou venit, ci pentru că a venit de cinci minute la noi în liceu şi deja a reuşit să-l enerveze pe domnul Labronski alias Sfinx.
Pe la şapte şi vreo zece minute unn mieunat persistent îmi tulbură somnul. Azula stă la marginea patului şi zgârie cu gheruţele una dintre pernele bunicii. Miaună la mine apoi îşi continuă liniştită treaba fără ca măcar să mă bage în seamă.
Imediat ce aud versurile melodiei Blue jeans ştiu că mă sună Matt să vadă dacă sunt gata de şcoală.
-Neaţa, gata de pericol? Nu cred că ar fi putut să ţipe mai tare nici dacă ar fi vrut.
-Gata oricând eşti tu. Matt stă la câteva case distanţă de casa mea. Suntem cei mai buni prieteni de la şase ani, contra protestelor pe care Elena le are referitor la tatuajele lui, care mi-e una mi se par incredibile şi la cre am asistat când au fost făcute cel puţin la unele dintre ele.
-În zece minute vine Aris după tine deci lasă tonele de machiaj şi mişcă-ţi fundul jos.
-Zece minute?Cred că glumeşti. Sunt gata în cel puţin jumătate de oră, vă descurcaţi voi.
Trag repede pe mine jeanşii negri, o cămaşă de mătase pe care Elena a exclus-o din garderoba ei extravagantă şi cobor la masă. Îl pup pe tata pe obraji şi o ocolesc pe Elena care îşi plimbă fundul ascuns sub o fustă mult prea scurtă pentru vârsta ei prin bucătărie.
-Ai reuşit să dormi noaptea trecută? Elena îşi examinează unghiile proaspăt vopsite în timp ce doamna Rodrigues ne pregăteşte masa.I-am spus de atâtea ori tatălui taă dragă trebuie să te ducă la un psiholog cu ceea ce ţi-a lăsat moştenire mama ta ne pute aştepta oricând la ce este mai rău sau...
-Da, am adormit imediat, nu-mi place să-mi amintească de mama şi nici tatei nu-i place aşa că de fiecare dată când o aduce ea în discuţie ori plec şi o las să continue de una singură ori sfârşesc prin a mă certa cu ea.
Elena este sora mai mare a tatei. Are în jur de 42 de ani dacă nu mai mult şi de la dispariţia mamei s-a mutat cu noi deşi nimeni nu i-a cerut asta. Nu a avut niciodată o familie, exceptând relaţia ei cu un director de bancă care a murit în urmă cu zece ani şi care i-a lăsat întreaga avere ei. De atunci trăieşte să consume şi să mă enerveze pe mine.
Mă ridic de la masă şi las clătitele cu afine deoparte.
-Te iubesc tati. Când privesc în ochii lui văd cum se luminează şi ştiu că simte şi el la fel pentru mine chiar înainte să mi-o spună.Plec cu Aris şi Matt la şcoală.
-Şi eu te iubesc draga mea, acum pleacă înainte să întârzii.
Plec înainte să o aud pe Elena cum se simte deranjată de numele lui Matt. În faţa casei Matt într-o decapotabilă neagră, cadoul de ziua lui, mă aşteaptă dar fără Aris. Plonjez pe locul din dreapta şi îi zâmbesc.
-Calc-o. Vine Elena şi nu are cea mai fericită faţă din lume să şti.Îmi zâmbeşte răutăcios şi apasă acceleraţia până la podea. Apropo unde-i Aris?
-Aris şi Erin ne aşteaptă în faţă la Starbucks aşa că pune-şi centura pentru că am de gând să zbor până acolo şi nu glumesc.
De teamă să nu fiu aruncată din maşină pentru că îl cunosc pe Matt îmi încleştez degetele de centura de siguranţă şi mă rog ca pe viitor să vină după mine când are o maşină cu plafon.
Matt este înnebunit de maşini încă de când era mic şi îşi cheltuie cea mai mare parte din bani pe ele, având din plin din moment ce părinţii lui au o firmă cu închirieri şi vânzări de maşini.
Muzica care răsună la maxim din boxe şi viteza cu care conduce îl face pe Matt să scoată un chicot de bucurie ca şi când ar fii un copil, dar pe mine mă face să înghit în sec şi să mă rog să nu accelereze şi mai tare. Îşi întoarce din când în când capul spre mine şi îmi rânjeşte cu dinţii lui perfecţi ca să mă liniştesc dar numai linişte nu-mi aduce faptul că în loc să fie atent la drum el se zgâieşte la mine.
În cinci minute frenezia lui Matt a ajuns la extaz. Bordul maşinii arată că mergem cu peste 150 km/h, iar el nu pare că vrea să se limiteze doar la atât. Pun mâna uşor pe umărul lui ca să nu-s sperii. Când îşi întoarce capul spre mine nu mai văd zâmbetul acela care îmi spune ''stai liniştită, totul este doar distracţie, n-ai motiv să te îngrijorezi crede-mă ştiu ce fac'', ci un rânjet nebun exact aşa cum îl descrie Elena pe Matt.
-Hai relaxează-te şi tu puţin doar experimentăm senzaţii noi nu? Ridică din sprâncene iar eu dau din cap.
După vreo 100 de metri trecem şi de Aris şi Erin care ne fac disperate semn cu mâinile pentru a ne atrage atenţia, dar Matt nu opreşte, iar eu încep să cred că a fost o mare greşeală să mă urc cu el în maşină.
-Matt nu te mai prosti şi opreşte. Nu vezi cât de tare mergem sau care e problema ta. Vrei să mori pentru adrenalină, bun bravo ţie, dar eu nu vreau.
-Atunci o să mor în viteză la propriu. Tipul ăsta a tâmpit peste noapte sau eu încă dorm.
-Gata opreşte aici sau eu mă arunc din maşină şi şti ca aş face-o.N-am de gând să mor ok, n-am de gând să-mi las viaţa în mâinile tale, tu nu poţi avea grijă de tine mite de alţii şi o dovedeşti mereu.
Mâinile lui Matt încep să tremure, apoi cu un viraj brusc opreşte maşina.
-Îmi pare rău, sincer. Îşi lasă capul peste mâini în timp ce spatele începe să-i tremure.Primul lucru la care mă gândesc este că l-am facut să plângă cu vorbele mele, dar când îl ridică începe să râdă isteric.
Sar din maşină fără să mai deschid portiera şi pornesc către Starbucks unde trebuia să ne întâlnim cu fetele. Îl aud cum fuge în urma mea să mă ajungă, dar încerc să-l ignor.
-Serios acum, nu am vrut să te sperii pe cuvânt, îşi pune mâinile pe umerii mei şi mă trage spre el. Dintr-o mişcare a umerilor i-am dat mâinile jos de pe umerii mei. Pe cuvânt că nu am luat nimic şti şi tu că nu aş face aşa ceva nu? Privirea de căţeluş lovit intră imediat la datorie.
Mă aşez la volan şi îl ignor tot drumul spre şcoală. În faţă la Starbucks le găsesc pe Aris şi pe Erin cu feţele îmbufnate, dar când ne văd feţele mie şi lui Matt se rezumă la tăcere şi hotărăsc că cel mai bine ar fi să ne urmeze exemplul.
Merg la dulap şi oftez împreună cu Aris când ne dăm seama că ne începem ziua cu ora de literatură.
-Stai puţin.Aris îmi prinde braţul înainte să pot intra în clasă şi am o vagă bănuială că ce are să mă întrebe nu are nicio legătură cu tema kilometrică pe care am primit-o.Matt este în regulă, adică mai avea puţin şi credeam că o să verse în maşină lângă mine.
-Sunt sigură că este bine poate că lipsa de somn îl afectează dar nu cred să fie mai mult.
-Dar era aşa de palid tu nu l-ai văzut?Aris mai are puţin şi începe să bocească lângă mine.
-Crede-mă dacă este să păţească cineva ceva din cauza mahmurelii, acela nu-i Matt. Apropo data viitoare când roşeşti în faţa lui şi mai faci o mutră de căţel lovit ar trebui să te dai şi cu gloss.
După asta o las pe hol şi intru în clasă aşezându-mă în a treia bancă, făcându-mi un plan cum să rămân neobservată.
-Ai liber aici? Îmi ridic privirea din cartea de literatură ca să dau de nişte ochi căprui care se îngustează imediat ce întârzii prea mult răspunsul.
Dau afirmativ din cap iar el se aşează lângă mine. Îşi scoate cartea de literatură din ghiozdan. Zeci de bucăţi de hârtie sunt aşezate între paginile cărţii lui.
Are o gropiţă în barbă care atunci când zâmbeşte sau îşi schimbă mimica feţei este şi mai pronunţată. Părul îi este ciufulit într-un mod atent, dar pot paria că rezultatul nu este cel dorit de el.
Domnul Labronski intră în clasă cu o mină serioasă. Nu lasă să se identifice niciun sentiment pe faţa lui şi îşi păstrează aerul aristocratic în timp ce păşeşte spre biroul lui. Când şi-a dat haina jos am putut vedea o urmă pe braţul stâng dar nu pot să fiu sigură, dacă ar fi fost unul la fel de mare ca al lui Matt clar aş fi ştiut. Imediat cum mi-am amintit de el toată ziua a devenit mai ploioasă.
-Presupun că te-ai mohorât de la literatură în sine sau de la mimica de sfix de colo, şi m-i l-a arătat pe domnul Labronski. Încep să chicotesc şi la fel face şi el , dar gestul nostru nu a fost la fel de bine interpretat şi de profesorul nostru de literatură care imediat ne-a ţintuit cu privirea.
-Domnule Cam mă bucur că te-ai integrat la şcoala noastră dar prefer ca pe viitor să-ţi păstrezi socializarea pentru pauză.
Cam se aşează la masă şi îşi face de lucru cu programa pe care domnul Labronski i-o lasă, încercând să evite privirile chiorâşe ale fetelor de lângă noi. Ce nu ştie el este că ele nu-l examinează pentru că este un nou venit, ci pentru că a venit de cinci minute la noi în liceu şi deja a reuşit să-l enerveze pe domnul Labronski alias Sfinx.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu