Recenzie și citate:Cecelia Ahern-Suflete pereche/ ”LOVE ROSIE”

by Unknown 11.4.15 0 comentarii Citate citate love rosie recenzie love rosie recenzie suflete pereche Recenzii

“You deserve someone who loves you with every single beat of his heart, someone who thinks about you constantly, someone who spends every minute of every day just wondering what you’re doing, where you are, who you’re with, and if you’re OK. You need someone who can help you reach your dreams and protect you from your fears. You need someone who will treat you with respect, love every part of you, especially your flaws. You should be with someone who could make you happy, really happy, dancing on air happy.” –Love,Rosie

Descriere :

Rosie și Alex - cei mai buni prieteni sau suflete pereche? Din copilărie, Rosie și Alex au fost mereu împreună, la bine și la rău. Dar deodată , deodată sunt nevoiți să se despartă, atunci când Alex și familia lui se mută în America. Rosie se simte pierdută  fără el. Apoi, tocmai când e pe cale să plece la Boston, pentru a fi alături de Alex, primește niște vești care îi schimbă viața și care o vor ține acasă, în Irlanda. Legătura magică dintre ei rămâne, dar oare poate supraviețui prietenia lor, anilor și kilometrilor distanță - ca și unor noi relații? Și mereu, în sinea ei, Rosie se întrebă daăa nu le este menit să fie mai mult decât doar buni prieteni. Interpretările greșite, întâmplările neprevăzute sau, pur și simplu, ghinionul i-au ținut departe, până acum. Vor risca ei oare totul - inclusiv prietenia - pentru adevărata dragoste? Ce răsturnări de situații și ce surprize le rezervă soarta de data asta ...?

"O poveste înduioșătoare și captivantă despre iubire și prietenie.", Company

 ””Ciudată mai e şi viaţa, nu-i aşa? Chiar când crezi că ai înţeles totul, chiar când în sfârşit începi să planifici ceva, te bucuri şi simţi că ştii spune în ce direcţie te îndrepţi, drumurile se încurcă, semnele se schimbă, vântul bate din altă direcţie, nordul e deodată sud, iar estul e vest şi te-ai pierdut. E atât de uşor să te rătăceşti, să-ţi pierzi direcţia.”

Recenzie:

Suflete pereche este o altă carte scrisă de Cecelia Ahearn, autoarea cărții P.S. Te iubesc și deși nu am citit acea carte care promite mult romantism și chestii siropoase, am decis să citesc această carte deabea după ce am văzut filmul. Nu sunt o fană a genului romantic și evit acest gen cât de mult posibil, pentru că pur și simplu nu mi se potrivește, dar această carte mi-a atras atenția. Autoarea ne prezintă din nou drama unor tineri care reușesc să-și salveze dragostea nimic neobișnuit până aici, dar ea nu se bazează doar pe distanța care le strică relația celor doi sau doar pe timp ci le îmbină pe amândouă pentru a crea o ”dragoste” autentică și sinceră.

Un alt lucru interesant la acest volum este modul în care întâmplările sunt relatate, mai exact totul este prezentat prin intermediul unor scrisori pe care personajele le trimit.

”Oamenii vin și pleacă, știm că așa va fi, cu toate astea suntem șocați când se întâmplă. Ca să folosim un clișeu, singura certitudine a vieții este moartea. E o certitudine, este o condiție de viață care ne este dată, dar care o lăsăm să ne sfâșie.”

Cei mai buni prieteni de când se știu, Rosie și Alex erau convinși că nimic nu le poate sta în cale și că vor rămâne mereu prieteni foarte apropiați. Petrec foarte mult timp împreună făcându-și planuri pentru viitor, un viitor în care ea este managerul unui hotel, iar el medic.

Când familia lui Alex părăsește Dublinul și se mută la Boston, unde Alex se înscrie la medicină , Rosie este nevoită să rămână datorită unei sarcini nedorite, dar avortul nu este o obțiune pentru ea așa că decide să crească copilul de una singură.

Cei doi vor ajunge să facă mari greșeli cu privire la viața lor sentimentală până să realizeze că adevărata dragoste de care au nevoie nu este aceea provenită de la niște străini ci aceea pe care doar un prieten ți-o poate oferi, mai exact o persoană care te cunoaște cu adevărat și ține la tine indiferent de ceea ce faci.

”Alex tu ești doctor de inimi. Cunoști pe de-a-ntregul, pe dinăuntru și pe dinafară ce poți face când cineva are inima zdrobită? Ai vreun tratament pentru așa ceva?”

”Te simți complet descurajat când îți vezi părinții supărați. Cred că e din cauza faptului că ei ar trebui să fie cei puternici, dar nu e așa. Când ești copil, părinții sunt un fel de etalon pentru cât de rea e situația. Când cazi rău și nu-ți dai seama dacă trebuie să te doară sau nu, te uiți la părinți, Dacă sunt îngrijorați și aleargă spre tine, plângi. Dacă râd și bat cu palma pământul spunând <<Pământ rău!>>, atunci te ridici de pe jos și continui cu joaca.”