Recenzie: Maggie Stiefvater-Fior ( Seria Lupii din Mercy Falls #1)

by Unknown 23.4.14 0 comentarii Cărți Citate Lupii din Mercy Falls lupii din mercy falls #1 maggie stiefvater

"Am deschis din nou ochii,privindu-i în oglindă până când culoarea lor n-au mai însemnat nimic.M-am întrebat ce vedea Grace la mine,ce o fascina.Ce sunt eu fără pielea de lup?Un băiat atât de plin de cuvinte,că se scurgeau din mine.Chiar acum,fiecare expresie,fiecare vers pe care îl aveam în cap se termina cu acelaşi cuvânt:dragoste.Trebuia să-i spun lui Grace că acesta era ultimul meu an.Am verificat holul să nu fie parinţii ei acolo şi m-am strecurat înapoi în dormitor,unde Grace era deja în pat,o umflătură lungă şi moale sub pături.Pentru un moment am dat liber frâu imaginaţiei cu privire la hainele cu care era îmbrăcată.Mi-am amintit vag ceva de când eram lup-Grace dându-se jos din pat într-o dimineaţă de primăvară îmbrăcată doar cu un tricou lălâu,cu picioarele lungi la vedere în timp ce le scotea de sub pături.Era atât de sexy,că mă durea.”

Recenzie:
Grace este o fetiţă ca oricare alta care locuieşte împreună cu părinţii ei într-o casă de la marginea oraşului, în apropierea pădurii. Viaţa ei se schimbă când o haită de lupi o răpesc de pe leagănul din faţa casei şi o târăsc pâna în inima pădurii. Colţi se înfig adânc în carnea fragedă a fetiţei, durerea face loc spaimei, iar disperarea se risipeşte treptat în timp ce corpul ei se obişnuieşte cu ideea morţii.      Unul dintre lupi sare în faţa haitei şi apără trupul micuţ al fetei ducându-l înapoi în curtea din spatele casei. Lupul rămâne de atunci mereu întipărit în mintea ei, iar iernile friguroase sunt cele mai aşteptate de către ea deoarece atunci se arată el, lupul ei.

“De departe, adânc în pădure, am auzit un vaiet prelung, intens şi apoi încă unul, pe măsură ce lupii începeau să urle. Mai multe voci se alăturară, unele scăzute şi triste, altele mai sonore şi mai vesele, un cor frumos şi misterios. Ştiam urletul lupului meu; tonalitatea lui bogată se ridica deasupra celorlalte de parcă ma implora să îl aud.

Inima mă durea în piept, sfâşiată între dorinţa ca ei să înceteze şi dorinţa ca ei să continue pentru totdeauna. M-am imaginat printre ei, în pădurea aurie, privindu-i cum îşi lasă capul pe spate şi urlă sub un cer de stele nesfârşite, dar nu m-am culcat până când nu a tacut şi ultimul lup.”

Sam, lupul ei păzitor,stă mereu ascuns în umbră fiind gata să îi sară în ajutor, iar când cei doi încep să se apropie cu adevărat ca băiat şi fată nu ca lup şi om situaţia devine interesantă.

       
Grace, o adolescentă acum, care are o viaţă obişnuită, exceptând nopţile în care îl ascultă pe lupul ei urlând, are prieteni, o familie un tată om de afaceri, iar mama artistă, pictoriţă. Este una dintre cele mai bune eleve, având mereu rezultate excepţionale la toate materiile, preferatele ei fiind matematica şi celelalte înrudite cu ea. În familia ei se poate spune că ea este maturul, adultul, părinţii ei implicându-se nesemnificativ în viaţa lui Grace, fiind ca nişte colocatari ca nişte vecini mai mult.

    
Un incident stârnit de lupi(atacă un băiat şi îl ucid), stârneşte furia autorităţilor şi a cetăţenilor care organizează partide de vânătoare pentru a-i ucide pe toţi lupii din Mercz Falls.În timpul vânătorii, Sam este rănit grav şi cu greu reuşeşte să ajungă acasă la Grace unde ştie că va putea găsi ajutor.  Disperată din cauza stării lui,Grece reuşeste să-l ducă la spital unde este salvat.Aflat încă în formă umană şi fără un loc în care să se adăpostească de frig, Sam rămâne o perioadă ascuns în dormitorul lui Grace de la etaj, unde este ferit de părinţii mult prea indiferenţi ai fetei cât şi de vânători.

       
Iarna devine din ce în ce mai puternică şi mai aspră, iar încercările lui Sem de a se feri de ea sunt din ce în ce mai inutile, însă nu poate renunţa de dragul lui Grace. Perioada în care el este om devine tot mai limitată, la fel cum este şi viaţa de om care i-a mai rămas.

Felul în care venise la mine, eu lovind-l în piept, sărutul blând. Mi-am amintit fiecare sărut pe care ni-l dăduseram şi mi-am amintit fiecare dată când mă cuibărisem în braţele umane. Mi-am amintit căldura blândă a respiraţiei lui pe gâtul meu în timp ce dormeam. 

   Mi l-am amintit pe Sam" 

Când apele se mai liniştesc în oraş Olive, cea mai bună prietenă a lui Grace dispare fără urmă. Făcând o legătură între cele două dispariţii, Isobel sora băiatului dispărut la începutul toamnei face cercetări şi-l găseşte pe acesta transformat şi el în lup. Lucrurile se complică din ce în ce mai mult. Sam este la un pas de a rămîne veşnic lup, Olive dispare fără să spună nimănui nimic, Jack este găsit însă suferă de transformări incontrolate, iar Grace trebuie să se descurce cu păstrarea secretului şi cu găsirea unui antidot pentru Sam şi restul lupilor. Dacă Sam o să fie salvat sau dacă restul problemelor vor fi rezolvate ve-ţi vedea singuri nu vreau să stric tot suspansul.

“Mi-am atins din nou buzele de ale ei şi, de data asta, a fost un sărut complet diferit. Au fost şase ani într-un singur moment, buzele ei prinzând viaţă sub ale mele, cu gust de portocală şi dorinţă. [...]

Cum este una dintre cele mai catalogate carţi din străinătate şi a stârnit o grămadă de controverse, am decis că Fior merită citită, deşi pe la începutul cărţii eram sigură că este vorba despre aceeaşi poveste plictisitoare găsită peste tot dintre doi adolescenţi care se îndrăgostesc şi lumea este imediat un loc mai bun.
      
Autoarea are un stil aparte, foloseşte des metafore, mai ales în replicile lui Sam, iar cuvintele acestuia reuşesc mereu să impresioneze, în special atunci când ele o descriu pe Grace sau fac trimitere la ea. Pentru el, fetiţa de şase ani pe care o salvase din ghearele lupilor a rămas mereu în inima lui, chiar şi în forma de lup, în care în mod normal uită de viaţa umană.
         
Când a pus bazele acestui personaj, Maggie Stiefvater, s-a bazat pe  inocenţa regăsită într-o bestie ca să spunem aşa. Deşi în forma sa de lup, Sam poate fi periculos, agil, liber să distrugă totul din jurul său, în forma umană îl regăşeşte ca un băiat sentimental care scrie cântece, citeşte romane de beletristică, dragoste, ficţiune, fse foloseşte de pterea cuvintelor pentru a anima sentimentele sale pentru Grace şi nu în ultimul rând îşi plânge soarta aleasă de altcineva nu de către propria persoană.

“Eram o fantomă în pădure, tăcut, nemişcat, rece. Eram iarna întruchipatş, vântul îngheţat sub forma fizică.”

Viaţa din perspectiva lui Sam are mereu ceva ascuns, o latură pe care mereu trebuie să o cauţi. El face o adevărată analiză a cuvintelor, prin care se regăşeşte, prin car

e trăieşte, prin care moare(este pe punctul de a muri).

       
Grace este la celălalt capăt al universului. Este precisă, îi plac lucrurile concrete, cărţile ei preferate sunt cele în care predomină realitatea. Poate că a baza acestui comportament stau părinţii fetei care în decursul celor 16 ani ai ei s-au implicat redus în ceea ce priveşte creşterea ei. Ea este cea care găteşte deseori, ba chir ea afirmă într-un pasaj că mama ei se descurcă groaznic cu un cuţit. Părinţii îi sunt mai mereu plecaţi, iar contribuţia pe care o aduc în creşterea ei se rezumă mai mult la partea materială.

“Lupul meu era un tip simpatic şi mă ţinea de mână. Puteam muri fericită.”

Fior ne prezintă iubirea fragilă dintre doi adolescenţi, spun fragilă datorită problemelor pe care cei doi le întâmpină, nu din cauză că cei doi nu s-ar iubi. Dacă vreţi o carte care să vă impresioneze atât prin felul în care este scrisă cât şi prin trăirile personajelor(cartea este scrisă alternativ din perspectiva ambelor personaje) atunci citiţi Fior.